0744 252 573     contact@psalmiicantati.ro
Psalmii Cantati

  • Psalmii Cantati


    Notă editorială: Acest articol este prima parte dintr-o serie de două articole. Citește-l pe-al doilea aici: https://www.psalmiicantati.ro/9-optiuni-pentru-o-lucrare-muzicala-sanatoasa-in-biserica

         În 2019 am avut oportunitatea să merg în Washington DC la un curs de echipare pastorală oferit de lucrarea 9Marks. Cursul s-a ținut timp de 10 zile în incinta bisericii Capitol Hill Baptist Church păstorită de Mark Dever. Unul dintre lucrurile care m-a marcat cel mai profund în această biserică a fost cântul ei congregațional. Deși am fost la multe biserici în viața mea și la zeci de concerte creștine (inclusiv cu Hillsong, Jesus Culture etc) niciodată n-am mai văzut o biserică să cânte atât de frumos. Membrii ei iau foarte în serios cântarea în comun și cântă voluminos (se aude de la câteva străzi distanță). Acompaniamentul muzical este foarte modest: un pian și o chitară + 1 sau 2 voci. Luminile în sală rămân aprinse. Se cântă din foi tipărite cu partituri și se încurajează cântarea pe voci iar unii membri chiar încearcă să se grupeze pe voci. Cântă predominant imnuri (vechi și moderne) iar, mai nou, au început să cânte Psalmii. Și mai mare mi-a fost surprinderea să văd atât de mulți tineri de 20, 30 de ani care iubesc imnurile vechi și Psalmii.

         Am vrut să aflu cum a reușit Mark Dever și conducerea bisericii să formeze o biserică care să cânte cu atâta pasiune care să nu fie stimulată de nimic altceva decât de versuri și am dat peste două articole în care Mark explică aceasta. În primul articol tradus recent el explică că nu ai nevoie de un buget mare sau de muzicieni profesioniști pentru a avea o biserică care cântă. Nu ai nevoie nici de o formație muzicală, de lumini, ecrane etc Defapt, cu cât mai puțin din toate acestea, cu atât mai sigur că biserica va cânta. Cred că acest articol este deosebit de important pentru biserica din România într-o vreme în care există percepția că pentru a avea o biserică care cântă ai nevoie de toată pleiada de instrumente, formații, profesioniști, lumini etc

    Mark Dever  

         Învățare, sărbătorire, lamentare, simpatizare, încurajare,  sădire, împărtășire, bucurie, laudă, catehizare, uimire, smerire, rugăciune, instruire, apărare, explicare, sprijinire, exprimare, demonstrare, dramatizare, reamintire, marcare, ceremonie, implicare, încorporare, mărturie și memorare. Acestea sunt unele dintre lucrurile pe care Dumnezeu vrea ca muzica să le facă în creștini și prin ei în viața adunării locale. Prea mulți pastori consideră această lucrare – și importanța ei – prea mică. Nu așa a considerat însă Martin Luther. Marele predicator german a spus cândva: „Nu am nevoie de excentrici care disprețuiesc muzica, pentru că ea este un dar de la Dumnezeu. Muzica îl îndepărtează pe diavol și face oamenii veseli; ei uită astfel toată supărarea, lipsa de dragoste, aroganța și altele asemenea. După teologie, îi acord muzicii cel mai înalt loc și cea mai mare cinste.”
     
    MUZICA ÎN BIBLIE
     
         Ce dar minunat ne-a dat Dumnezeu prin muzică! Vechiul Testament este plin de ea, de la leviți și până la împăratul David. Și știm că, în Noul Testament, Masa Pascală s-a încheiat cu o cântare și că răscumpărații vor alcătui un cor care va asigura coloana sonoră a trecerii noastre din timp în eternitate. În mod clar, Noul Testament ne instruiește să cântăm și să-L lăudăm pe Dumnezeu (Efes. 5:19; Col. 3:16; Iacov 5:13). Și aceasta nu este o treabă obositoare, ci o mare binecuvântare. Noi suntem invitați la o exprimare în termeni pământești a unei realități din lumea viitoare – cântarea celor răscumpărați împreună cu Domnul!

        Edward Hiscox, un proeminent lucrător baptist din New York, din secolul al XIX-lea, a scris la un moment dat:

        „Cântarea trebuie să fie congregațională; adică oamenii trebuie să cânte – toată adunarea trebuie să-L laude pe Dumnezeu prin cântare. Cântul este închinarea oamenilor. Anumite cântări cu caracter religios, lucrări corale și oratorii sunt mai degrabă pentru catedrală sau templu. Deși frumoase și sublime, ar trebui folosite doar ocazional în adunarea creștină. Ele inspiră închinarea în congregație, însă adunarea nu se închină prin ele într-o măsură prea mare. Specificul Evangheliei și al sanctuarului creștin cere în special cântarea comună, pe care congregația nu doar o va asculta și va fi încântată din punct de vedere devoțional, ci la care va participa cântând și exprimându-și devoțiunea.” (Baptist Church Directory, New York, 1859; p. 50)

        Prin urmare, de ce uneori muzica nu li se pare așa pastorilor și liderilor unei biserici locale? S-ar putea să fie din cauză că avem mai multe forme influențate cultural de a asculta acele porunci decât ar trebui să avem, mai multe decât cele care ar fi cu adevărat bune pentru noi? E posibil ca alte culturi din trecut să fi avut o anumită simplitate în ascultarea lor de poruncile referitoare la muzică, ceva ce a sporit de fapt bucuria congregației? Ar trebui ca serviciile noastre divine să semene a divertisment, a concert?



    O VERFICARE PERSONALĂ  

        Să ne facem o verificare. Sunt aceste cuvinte (asociindu-le cu lucrarea muzicală a bisericii dumneavoastră) bune sau rele? Serioasă. Expresivă. Profesionistă. Congregațională. Excelentă. Știu din experiența mea, și știu și despre alții din congregația noastră, că ceea ce se cântă la noi mă influențează profund. Când aud adunarea cântând și, chiar mai mult, când cânt și eu împreună cu ei, mă simt ca personajul Grinch cu ocazia acelui Crăciun minunat, când inima i-a crescut de trei ori în ziua respectivă. Aceasta este reacția mea când adunarea noastră cântă „Immortal, Invisible God Only Wise” sau „Jesus Paid it All”.

         Recunosc că lucrarea muzicală a bisericii noastre poate fi una neobișnuită în zilele noastre, dar s-ar putea să fie de folos să trec în revistă unele aspecte. Ca adunare, noi cântăm probabil cam 15 imnuri într-o zi obișnuită a Domnului (cam 9 la programul de dimineață și 6 la programul de rugăciune de seară). Cântăm toate strofele și, dacă vocile sunt bune, cântăm deseori ultima strofă a cappella.

         Uneori, cei care ne vizitează se miră cum de putem avea o adunare în care media de vârstă a participanților pare să fie sub 30 de ani și totuși să putem cânta atât de multe imnuri cu atât de puțin acompaniament (de obicei, un pian și o chitară). Mai mult, oamenilor pare să le placă! Daniel Bellamy, un membru al bisericii noastre și un bun prieten (deși are jumătate din vârsta mea!) mi-a trimis un email nesolicitat și neașteptat acum vreo patru ani. Îmi spunea ce mult bine îi face muzica noastră în mod regulat. El scria: „Când mă gândesc la rugăciunile mele și am sentimentul că vorbele mele nu vor ajunge nici măcar până la tavan, atenția mi-e distrasă, e atât de mult păcat, rugăciunile mele sunt așa de slabe și doar câteva minute au trecut până în acest moment, îmi reamintesc de Evrei 4:14-16 și de rolul lui Cristos ca Mare Preot și ce mângâiere e să murmuri:

    În fața tronului de sus,
    Eu am un bun Apărător,
    Un Mare Preot, pe Isus,

    La care aflu ajutor!”  

         În căutarea unor asemenea cântări care să-i facă bine sufletului său, nu pot să nu mă gândesc că Daniel reprezintă ceea ce Pavel a simțit în noaptea aceea când a cântat în închisoare, întâmplare redată în Fapte, și ceea ce atât de mulți dintre noi am simțit de-a lungul vieții noastre. Lucrarea muzicală din bisericile noastre este vastă, adâncă și minunată.



      VASTĂ, ADÂNCĂ, MINUNATĂ... ȘI SCUMPĂ?

         Și cheltuim mii de dolari cu ea în fiecare an. Pentru claritate, din bugetul nostru anual (în mod normal, cam 3,5 milioane de dolari),  noi cheltuim câteva mii de dolari pentru a ne ajuta membrii adunării să se slujească unii pe alții prin muzică. Indirect, sprijinim acest lucru prin timpul pe care unul dintre asistenții noștri pastorali îl acordă alcătuirii și tipăririi buletinului săptămânal (lucru pe care trebuie oricum să-l facem), prin timpul pe care eu îl acord inițial alcătuirii serviciilor și alegerii imnurilor și prin timpul acordat de echipă în fiecare marți după-masă pentru definitivarea serviciilor de la finalul săptămânii. Sunt, probabil, și alte costuri indirecte la care nu mă gândesc. De asemenea, cheltuim mii de dolari într-un mod mai direct cu lucrarea muzicală din biserica noastră. Am hotărât să nu ne limităm la alegerea cântărilor dintr-o singură carte de cântări, așa că plătim niște bani și pentru licența noastră pentru drepturile de autor (452 de dolari anul acesta), care ne permite să folosim multe imnuri și cântece care nu sunt în domeniul public. Mai cheltuim alți circa 1.350 de dolari pentru acordarea pianului și pe partituri. Mai asigurăm în buget 2.000 de dolari pentru achiziții și reparații în domeniul sunetului și al înregistrărilor. Și, în final, îi plătim de regulă unui membru laic suma de 300 de dolari pe lună pentru a coordona chitariștii, pianiștii și a forma grupuri de cântăreți vocali dintr-un număr de membri care se rotesc, pentru a ne ajuta în acest mod. Așadar, cam 7.400 de dolari pe an într-o biserică având cam 950 de membri, cu un buget de 3,5 milioane de dolari (și, repet, această cifră nu ține cont de timpul meu și al echipei mele pe care-l alocăm planificării trimestriale și săptămânale). Prin urmare, cheltuim cam 0,2% din bugetul nostru anual pentru lucrarea muzicală. Iar cântarea în comun este, probabil, cel mai extraordinar lucru din timpul pe care-l petrecem împreună, cel puțin conform cu ceea ce-mi spun vizitatorii la ușă. Această sumă de bani le-ar părea imensă fraților și surorilor noastre care sunt persecutați în diferite locuri din lume, care ar fi arestați dacă ar cânta la fel de tare ca noi. Și le-ar părea scandalos de mică multor biserici americane. Dar, prin faptul că menținem lucrarea muzicală concentrată asupra cuvintelor adevărate, a muzicii cantabile (de diferite stiluri) și a vocilor adunării, noi avem o muzică simplă și ușor de reprodus. Bisericile plantate sau revigorate de noi (am fost implicați direct sau indirect în șapte astfel de biserici în zona D.C. în ultimii 20 de ani) pot reproduce cu ușurință muzica noastră dacă vor.

    NU CEA MAI BUNĂ, NICI SINGURA CALE 

         În ultimii mulți ani, în timp ce am slujit ca pastor, cred – de fapt știu – că unii membri au plecat din biserica noastră, CHBC, și au găsit biserici cu lucrări muzicale pe care le preferau. Nu e nicio problemă. De fapt sunt mulțumitor pentru modul în care Dumnezeu înzestrează diferitele biserici în mod diferit. Unele biserici vor avea un acompaniament mai robust, instrumente diferite și, probabil, chiar un canon diferit de imnuri, atât moderne, cât și vechi, de unde să aleagă.Nu spun că modul în care biserica mea „face” muzică este singurul sau că e cel mai bun. Ceea ce vreau să spun este că atât calitatea muzicii, cât și a cântării nu depinde de mărimea bugetului pe care-l alocați muzicii. De fapt aș spune că un acompaniament mai slab poate avea efectul ciudat de a solicita mai mult vocile din adunare, îmbunătățind atât volumul, cât și calitatea cântului. În cazul în care cântul nostru e excepțional în vreun fel, poate că aceasta nu este în pofida metodologiei noastre, ci datorită ei. 

         Având o „lucrare muzicală” mai puțin profesionalizată în întregime: 
    • economisim bani și acest lucru ne permite să cheltuim acești bani în altă parte;
    • acest lucru scutește timpul multor oameni și permite alocarea mai bună a acelui timp în altă parte;
    • previne dezvoltarea unei subculturi în biserică, caracterizate de carnalitate, invidie, precum și o cultură a performanței lumești;
    • scoate în evidență cântul în comun al adunării (care subminează, într-adevăr, orice tendință de divertisment);
    • a fost în repetate rânduri o încurajare emoționantă neobișnuită pentru mulți.
         Așadar, pe scurt: pastorul este cel care alege imnurile și adunarea este corul care cântă spre folosul fiecăruia. Cantitatea de timp consumată de cei care produc aceste lucruri este mică. Iar cultura a cărei dezvoltare o sprijină în biserica noastră este neprețuită.

         Acest articol a fost publicat pentru prima dată aici: https://www.9marks.org/article/in-praise-of-low-budget-non-professionalized-music-ministries/

    ---------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------

    RESURSE SUPLIMENTARE:

    În acest video, Mark Dever vorbește despre cum au ajuns să promoveze cântul congregațional în biserică:



    Pe acest canal de YouTube găsiți multe înregistrări cu cântul acestei biserici:





    Matt Merker a fost, până nu demult, persoana responsabilă de muzica în biserica Capitol Hill Baptist Church. El a scris o carte deosebit de bună despre închinarea bisericii care a fost tradusă și se poate citi gratuit în română aici: https://www.magnagratia.org/211-corporate-worship-merker.html

    L
    ucrarea 9Marks (9 Semne) a scos o revistă dedicată exclusiv cântului congregațional și o puteți citi gratuit aici: https://www.9marks.org/journal/church-singing/

     

    Mesaje



    Pentru a vedea mesajele trebuie sa va
    Autentificati
    Verified by VISA MasterCard SecureCode
    powered by
    Folosim cookies pentru a va oferi o experienta mai buna - Detalii