Notă editorială: Acest articol face parte dintr-o serie de două articole. Puteți citi prima parte aici:
https://www.psalmiicantati.ro/un-elogiu-adus-bisericilor-cu-o-lucrare-muzicala-fara-profesionisti-si-cu-buget-mic

Dacă ar fi să veniți la biserica noastră, Capitol Hill Baptist Church, din Washington, D. C, și să participați la serviciul de duminică dimineața, ce ați observa cu privire la muzica noastră? Nu sunt sigur, dar aș vrea să vă arăt câteva lucruri pentru care noi am optat și despre care cred că își aduc contribuția la o limitare și o exprimare sănătoasă a muzicii în congregația noastră.

1) PRIORITATEA: CÂNTUL CONGREGAȚIONAL

Nicăieri în Noul Testament nu li se poruncește bisericilor locale să aibă o muzică pe „fundal” în timpul când bserica socializează sau când se strânge colecta. Deși cei răscumpărați vor forma un cor în veșnicie, practica prin care unii creștini ascultă în mod pasiv ceea ce un număr mai mic dintre ei (un grup) cântă (ex. cor, interpretări artistice și solo-uri) nu este nicăieri poruncită sau exemplificată în bisericile Noului Testament. Interpretarea muzicală instrumentală sau vocală individuală sau în grup nu e poruncită; dar cântul congregațional este poruncit. Astfel, noi ne întrebăm, în cazul în care avem o astfel de practică în cadrul serviciului, dacă aceasta contribuie la edificarea congregației, dacă edificarea respectivă merită timpul care e alocat pregătirii ei (repetițiile) și care e luat de la celelalte elemente ale serviciului atunci când această parte muzicală e prezentă? Noi acordăm o prioritate clară timpului pe care îl petrecem cântării în comun, congregațional, ținând cont de lucrurile care ne ajută să o îmbunătățim.

2) ARANJAREA LOCURILOR

Unul dintre lucrurile pe care le-ați putea observa ar fi acela că noi avem o clădire care a fost proiectată astfel încât să nu concentreze privirea publicului de-a lungul unui culoar lung al unei săli dreptunghiulare spre amvonul și platforma (scena) de la capătul acesteia. Clădirea noastră are o sală mare, aproximativ de dimensiunea unui sfert de cerc, atât în partea de jos, cât și la balcon. Când se adaugă vechea „sală a școlii duminicale” prin deschiderea unor uși largi, sala mare ia forma unui semicerc (poate ceva mai mult). Acest lucru poate fi provocator pentru predicator, dar, pentru adunare și cântul ei, această structură mai circulară este minunată și de mare ajutor. În anumite privințe, în mod vizibil, noi ne cântăm unul altuia atunci când cântăm (vezi Coloseni 3:16 și Efeseni 5:19). Dacă nu aveți o clădire care să permită aceasta în aceeași măsură, puteți să menționați cât de benefic este ca oamenii să se uite în jur și să-și cânte unul altuia, precum și Domnului, atunci când cântați.

3) ARHITECTURA

Suntem ajutați, de asemenea, de faptul că avem o clădire veche, una care e în mod special prietenoasă ideii de adunare. Deseori, clădirile mai moderne seamănă mai mult a studiouri de televiziune, cu tehnici de reducere a sunetului folosite pentru a micșora zgomotul produs de adunare, în timp ce fac tot posibilul ca sunetul din față emis prin boxe să poată fi auzit cu ușurință de oricine. Dar arhitectura noastră mai veche – și în special tavanul plat! – permite ca întreaga congregație să se audă mai ușor. Acest lucru încurajează cântarea în comun. Dacă biserica dumneavoastră are o clădire care nu seamănă cu a noastră, gândiți-vă să discutați aceste aspecte pentru a vă ajuta membrii adunării să se audă mai bine unii pe alții (de exemplu: puteți îndepărta panourile acustice și mocheta care absorb sunetul).

4) MATERIALELE TIPĂRITE

De regulă, noi tipărim atât cuvintele, cât și partiturile muzicale ale imnurilor și cântărilor pe care le cântăm. Aceasta înseamnă că 10-20% dintre cei care au cunoștințe muzicale pot învăța cântările noi mai repede. Iar acest lucru îi ajută pe ceilalți să învețe melodia după ei. Familiile pot folosi partitura muzicală mai târziu în timpul săptămânii pentru a cânta imnul la pian la chitară, astfel muzica se întipărește și mai mult în viața bisericii.

5) VOCILE

De asemenea, preferăm cântările și imnurile care au o armonie pe patru voci bună astfel încât congregația să o poată reda. La fel ca în privința capacității de a citi o partitură, tot așa cei mai mulți membri ai adunării s-ar putea să nu știe să cânte alto, tenor sau bas. Dar unii vor ști. Și alții vor învăța de la ei. Noi tindem să cântăm prima strofă la unison pentru a-i ajuta pe toți cei care nu știu melodia. Apoi, la strofa a doua, aceia dintre noi care pot vor cânta pe voci. Aceasta oferă profunzime și bogăție sunetului cântării congregației care accentuează cuvintele.

6) A CAPPELLA

Deseori, la ultima strofă vom cânta a cappella – fără niciun acompaniament instrumental. Un asemenea stil de cântare a fost mai obișnuit printre protestanți. Dacă am fi participat la o întâlnire obișnuită de duminică la biserica lui Jean Calvin din secolul al XVI-lea de la Geneva sau la biserica lui C.H. Spurgeon din Londra secolului al XIX-lea, am fi văzut că nu se foloseau niciun fel de instrumente de acompaniere a cântării adunării. Noi nu vrem să spunem că folosirea unui asemenea acompaniament este greșită, dar credem în puterea vocilor umane neacompaniate care cântă împreună. Ultima strofă a imnului este, de regulă, un moment culminant în care cuvintele „țâșnesc”, în timp ce oamenii își aud doar propriile voci cântându-I cuvintele Domnului și cântându-și-le unii altora. Acesta este, probabil, cel mai comentat aspect al serviciului nostru, cel puțin de către vizitatorii care vin să vorbească cu mine la finalul programului.

7) LIDERII

E important ca pastorii să cânte în mod vizibil. N-ar trebui să ne detașăm cu răceală de serviciu, concentrându-ne asupra discursurilor noastre, discutând cu altcineva, așteptând undeva „în afara scenei” ca să apărem. Noi avem, între membrii congregației, rolul de a fi, fundamental, unul dintre ei, având nevoie de Cuvântul lui Dumnezeu așa cum ne este el dat pe parcursul întregului serviciu, inclusiv prin muzică. Avem ocazia minunată de a conduce prin exemplul personal.

8) ACOMPANIAMENTUL

Un acompaniament simplu e adesea cel mai potrivit pentru facilitarea cântului în comun. Prin „simplu” înțeleg aranjamente simple, volum modest și puține instrumente. Excelența muzicală pe care o dorim ar trebui să privească mai mult congregația decât instrumentiștii sau cântăreții vocali care conduc sau acompaniază cântul nostru. Noi dorim doar instrumente care să ne ajute să cântăm. Nu vrem ca ele să rivalizeze – și, în mod cert, nici să înlocuiască în vreun fel – cântul în comun al întregii adunări. Fie că e vorba de o formație cu instrumente electrice sau de o orgă, de un cor sau de un solist, aceste elemente sunt, în cel mai bun caz, condimentele care fac să iasă în evidență aroma cântării congregaționale. Ele n-ar trebui să fie niciodată mai puternice decât aceasta.

9) SELECȚIA

În mod deliberat, noi dorim să folosim imnuri vechi și noi. Ne dorim Psalmii versificați și aranjați pe diferite stiluri muzicale. Tot ceea ce cerem este ca tot ceea ce cântăm să aibă cuvinte adevărate și muzica să fie cantabilă! În privința ultimului aspect, există deseori dezacorduri subiective în legătură cu cântările care sunt de fapt cantabile – în special înainte de a le cânta prima dată. Dar, în privința caracterului cantabil al cântărilor, nimeni nu se opune. Mai mult, noi vrem să cântăm acele cântări care se potrivesc subiectului predicii. Dacă urmează să auzim predicându-se despre cer, vrem să ne pregătim inimile cântând despre cer. Dacă urmează să reflectăm asupra ispășirii, vom cânta despre mărturisirea păcatelor noastre, despre nevoia noastră și despre lucrarea făcută de Dumnezeu pentru noi în Cristos. Cântările ar trebui alese astfel încât să se potrivească cu predica.

CONCLUZIE

Acestea sunt nouă aspecte ale cântului nostru pe care vi le-aș putea prezenta, dacă ați sta lângă mine într-o duminică dimineață. Sper că acest articol – și cel de dinainte – vă ajută în timp ce vă gândiți la această minunată lucrare a muzicii pe care biserica dumneavoastră locală e chemată să o aibă.