0756 822 806     psalmiicantati@gmail.com
Psalmii Cantati

  • Psalmii Cantati



    Cristos S-a înălțat! (iar voi spuneți: Adevărat S-a-nălțat!) Dragi prieteni, ca și o continuare a călătoriei psaltice de-a lungul Săptămânii Mari, intitulată „PAȘTELE conform PSALMILOR” cu ocazia căreia ne-am uitat la câte un Psalm care avea legătură cu evenimentele pascale, aș vrea să adaug acum un alt popas la această călătorie, adică încă doi Psalmi care vorbesc despre evenimentul nu mai puțin important al Înălțării Domnului Isus. Sper că deja nu vă mai surprinde să aflați că și acest eveniment din viața Domnului este menționat în Psalmi. Anul trecut cu această ocazie ne-am uitat la Psalmul 68 pe care Pavel în Efeseni 4 îl asociază cu înălțarea Domnului. Anul acesta însă vă propun Psalmii 15 și 24. În timp ce Faptele Apostolilor 1 și Luca 24 ne oferă perspectiva umană a înălțării Domnului (prin ochii ucenicilor), Psalmul 15 și mai ales Psalmul 24 ne oferă perspectiva cerească. Ce s-a întâmplat când Dumnezeul-Om a urcat la cer în prezența Dumnezeului sfânt? A fost El primit? Mântuirea noastră depinde de acest răspuns. Vă invit să-l aflați citind această meditație scrisă de Scott Aniol.

    De Scott Aniol*

    Scopul central al Cărții Psalmilor este acela de a ne forma imaginea a ceea ce înseamnă cu adevărat să fim fericiți astfel încât să fim capabili să-L lăudăm pe Domnul chiar în mijlocul unei lumi rele și fiind conștienți de propria noastră fire păcătoasă. Psalmii 1 și 2 prezintă baza acestei imagini a fericirii ca fiind înțelegerea corectă a vieții trăite sub domnia lui Dumnezeu. Dumnezeu este împăratul, El L-a pus pe Unsul Său pe Muntele Sion, muntele Lui cel sfânt, și toți cei care se supun acestei domnii și își găsesc în mod real adăpostul în El vor fi binecuvântați ca un pom care crește lângă izvoare de apă. Totuși dacă vă gândiți la domnia lui Dumnezeu ca la ceva împovărător, dacă aveți de gând să refuzați domnia Lui și a Unsului Său, dacă aceasta vă închipuiți că înseamnă a fi fericit, atunci veți pieri.

    Lăsând Cuvântul lui Dumnezeu să formeze această imagine în inimile noastre – cugetând la muzica lui –, aceasta ne va scoate din lamentare și ne va îndrepta spre laudă. E ceea ce ne va ajuta să nu disperăm când privim în jur și vedem atât de mult haos și răutate și e ceea ce ne va feri să cedăm sfatului celor răi care ne ispitește să urmăm o cale diferită, una care își imaginează viața bună în afara domniei lui Dumnezeu.

    Urcarea pe munte pentru fericire

    Deci cum putem folosi psalmii – în totalitatea lor – pentru a ne conduce spre o viață a adevăratei fericiri și laude? Psalmul 15 pune în mod esențial această problemă la început:

    „Doamne, cine poate sălășlui în cortul Tău? Cine poate locui pe muntele Tău cel sfânt?”

    Cine se poate sui pe muntele templului de la realitățile aspre ale vieții la închinarea binecuvântată în prezența lui Dumnezeu?

    Psalmul răspunde:

    „Cel ce umblă în integritate, cel ce face dreptate; cel ce spune adevărul din inimă...”

    Și continuă descriind viața unei astfel de persoane drepte, una care poate, într-adevăr, să locuiască pe muntele cel sfânt al lui Dumnezeu:

    „[Cel ce]... nu bârfește cu limba lui; cel ce nu-i face rău prietenului său și nu aruncă insulte asupra semenului său; cel ce disprețuiește pe cel vrednic de dispreț, dar cinstește pe cei ce se tem de Domnul; cel ce nu-și ia vorba înapoi chiar dacă a jurat spre paguba lui; cel ce nu-și dă argintul cu dobândă și nici nu acceptă daruri ca să-l nedreptățească pe cel nevinovat. Cel ce face așa nu se va clătina niciodată!”

    Acesta este un psalm uimitor, ținând cont în mod special de locul său din Cartea I. Aici nu se face absolut nicio mențiune despre cei răi. Și nu se spune nimic despre păcat. Psalmul 15 îl descrie în esență pe omul cu adevărat fericit, unul care I se supune Domnului ca împărat și, prin urmare, se bucură de viața înfloritoare pe care Dumnezeu i-a promis-o inițial lui Adam, o viață lipsită de greutăți și plină de laudă.

    Și totuși iată întrebarea dificilă: cine este acel om caracterizat de tipul de viață pe care-l descrie Psalmul 15? Cine „umblă în integritate... face dreptate... spune adevărul din inimă” întotdeauna? Cine poate locui în prezența lui Dumnezeu?

    Psalmul 14 a dat deja răspunsul: nimeni. Iată ce afirmă versetele 1-3 din acest psalm:

    "Toţi s-au pervertit, săvârşesc fapte scârboase;
    nu mai este nimeni care să facă binele.
    2 Domnul Îşi pleacă privirea din ceruri
    peste fiii omului,
    ca să vadă dacă există vreunul care să aibă înţelepciune,
    vreunul care să-L caute pe Dumnezeu.
    3 Toţi s-au rătăcit,
    cu toţii au devenit corupţi!
    Nu mai este nimeni care să facă binele,
    nimeni, niciunul măcar!"


    Citit în afara contextului, Psalmul 15 poate părea un psalm care să entuziasmeze, dar de fapt ar putea fi foarte descurajant. Nimeni nu se ridică la standardul omului fericit pe care îl prezintă Psalmul 15.



    De aceea este atât de important să observăm structura intenționată a întregii Cărți a Psalmilor. Este foarte instructiv că Psalmul 24 pune aproape aceeași întrebare ca și cea pe care o pune Psalmul 15:

    „Cine se va sui pe muntele Domnului? Cine se va ridica până la locul Lui cel sfânt?”

    Și n-ar trebui să ne surprindă că Psalmul 24 continuă răspunzând întrebărilor într-un mod foarte asemănător Psalmului 15:

    „Cel cu mâinile nevinovate și cu inima curată, care nu-și dedă sufletul la minciună și nu jură ca să înșele. El va primi binecuvântare de la Domnul și dreptate de la Dumnezeul mântuirii lui. Aceasta este generația celor ce-L caută, a celor ce caută fața Ta, Dumnezeu al lui Iacov.”

    Editorul (sau editorii) Psaltirii au așezat Psalmii 15 și 24 în mod intenționat astfel pentru a forma un inclusio – ambele au de-a face cu aceleași întrebări și aceleași răspunsuri: doar un om drept în mod desăvârșit se poate sui pe munte și locui în prezența Domnului. Dar în timp ce Psalmul 15 ne lasă puțin descurajați în fața realității că „nu mai există niciunul care să facă binele, niciunul măcar” (Ps. 14:3), Psalmul 24 continuă identificându-l pe singurul Om care a trăit vreodată și care se califică să urce pe muntele cel sfânt al lui Dumnezeu:

    „Porți, ridicați-vă capetele!
    Stați ridicate, intrări veșnice!
    Să intre Împăratul slavei!

    Cine este Acest Împărat al slavei?
    Domnul cel tare și viteaz,
    Domnul cel viteaz în luptă!

    Porți, ridicați-vă capetele!
    Stați ridicate, intrări veșnice!
    Să intre Împăratul slavei!

    Cine este Acesta, Acest Împărat al slavei?
    Domnul Oștirilor!
    El este Împăratul slavei!”

    Cine se poate urca pe muntele cel sfânt al Domnului? O singură Persoană: Împăratul slavei. Și cine este Împăratul slavei? Domnul oștirilor, El este Împăratul slavei. Domnul Însuși este singurul vrednic de a urca pe acest munte.



    Cu toate acestea, psalmii ne-au arătat că ne putem aștepta la posibilitatea ca acea fericire descrisă de psalmi să fie valabilă pentru un om, nu doar pentru Yahve Însuși. Dumnezeu a promis că un fiu al lui David, care va fi Unsul (ebr. Meșhia), Se va sui pe munte, alături de Yahve. Desigur, răspunsul se află într-un Dumnezeu-Om, un Uns care este atât fiul lui David, cât și Domnul lui David.

    Omul cu adevărat fericit

    Iar între cei doi psalmi care deschid și închid această secțiune, Psalmul 15 și Psalmul 24, editorii ni-L prezintă pe acest Dumnezeu-Om, Cel care îndeplinește cerințele pe care nu le-au putut îndeplini Adam, Moise, Iosua, David și Solomon. Omul Fericit și Binecuvântat cu adevărat.

    El este Acela care Își pune încrederea în Domnul (Ps. 16:1), așa cum au sfătuit Psalmii 1 și 2. De aceea, Dumnezeu nu-L va lăsa pe Acesta în Locuința Morților, nici nu va îngădui ca Sfântul Lui să vadă putrezirea (Ps. 16:10). Ci, mai degrabă, acest Om Fericit și Binecuvântat va experimenta plinătatea bucuriei și a desfătărilor care se află în prezența lui Dumnezeu (Ps. 16:11). David nu vorbește despre sine în Psalmul 16 – el, în cele din urmă, nu reușește să îndeplinească cerințele Psalmilor 15 și 24. Nu, Petru spune în Fapte 2:25 că David vorbește despre Cristos – despre Fiul lui măreț. El este lumina ochilor lui Dumnezeu (Ps. 17:8). El este Împăratul Uns căruia Dumnezeu Îi arată îndurare și Îl izbăvește (Ps. 18:50). El este cel care se desfată cu totul în Legea Domnului (Ps. 19).

    Iar Psalmii 20-24 vorbesc toți de biruințele acestui Împărat, în timp ce-Și croiește drumul spre cetatea sfântă a lui Dumnezeu și Se urcă pe muntele Lui cel sfânt. Totuși o parte a acelei biruințe include suferința (Ps. 22). Însă acea suferință Îl califică să fie Păstorul poporului Său (Ps. 23) și, în cele din urmă, Îl califică să urce pe muntele Domnului și să stea în locul Lui cel sfânt.
    În mod suprem, singurul vrednic să urce pe muntele cel sfânt al lui Dumnezeu – Omul Fericit cu adevărat – este Isus, Unsul, Fiul măreț al lui David, care a trăit într-o ascultare desăvârșită de Legea lui Dumnezeu, a suferit pentru a plăti pedeapsa pentru păcat pe care o merita poporul Său și a înviat biruitor pentru a-Și ocupa tronul care I se cuvine de drept în calitate de Conducător-Mijlocitor al lui Dumnezeu.



    Și, în realitate, întreaga cantată a Psalmilor, cu toate cele cinci mișcări ale ei, merge pe urmele acestui Uns în timp ce urcă biruitor pe muntele cel sfânt al lui Dumnezeu.

    Puteți asculta acest articol în format AUDIO aici:



    * Puteți citi acest articol în limba engleză pe site-ul: https://g3min.org/who-may-ascend-the-hill-of-the-lord/

    De asemenea, vă invit să citiți și meditația de anul trecut pe tema Înălțării Domnului Isus la cer din prisma Psalmului 68:
     

    Mesaje



    Pentru a vedea mesajele trebuie sa va
    Autentificati
    Verified by VISA MasterCard SecureCode
    powered by