Charles Spurgeon nu a fost doar 'Prințului Predicatorilor' ci și 'Leul Cântăreț al Londrei' datorită pasiunii sale pentru cântarea în biserică. Se zice că, indiferent de subiectul predicii, el putea să citeze pe de rost unele versuri ale unui imn în armonie cu subiectul. Unul din cele mai cunoscute articole scrise de el pe acest subiect este această scrisoare către muzicienii creștini din Anglia, care a fost publicată sub titlul "How Shall We Sing?" în revista lunară The Sword and the Trowel, 1 Iunie 1870. În acest articol, există multe afirmații care sunt adevărate nu doar pentru biserica de atunci ci și pentru cea din prezent. Așa că dragi muzicieni, ne bucurăm că am reușit să traducem acest material și vă invităm să-l citiți cu cea mai mare atenție:
"Dacă am putea reglementa serviciul de închinare din casa Domnului, ne temem că ar trebui să intrăm în conflict cu prejudecățile și convingerile multor oameni de seamă și am aduce un cuib de viespi asupra urechilor noastre. Deși nu avem nici dorința, nici puterea să devenim reformatori ai muzicii sacre, ne-am dori să șoptim câteva lucruri la urechea unor Iedutuni și Asafi ai zilelor noastre, care se întâmplă să fie „mai marii cântăreților” în orașele mici sau în sate. Vom presupune că următoarele cuvinte reprezintă comunicarea noastră privată:
O, scump cântăreț al Israelului, adu-ți aminte că această cântare nu este pentru slava ta, ci pentru gloria lui Dumnezeu care locuiește în mijlocul laudelor lui Israel; de aceea, nu alege imnuri care să scoată în evidență priceperea ta, ci cele care vor ajuta poporul să slăvească pe Domnul cu mulțumirile lor. Oamenii se strâng laolaltă nu pentru a te vedea ca pe un cântăreț, ci pentru a-L lăuda pe Dumnezeu îmbrăcați cu podoabe sfinte. Totodată, ia aminte la faptul că nu ești pus să cânți pentru tine însuți, ci să fii un lider pentru alții care nu știu nimic legat de muzică; de aceea, alege melodii care pot fi învățate și urmate de toți pentru ca nimeni din adunare să fie obligat să tacă în timp ce Domnul este lăudat. De ce ar trebui ca cineva să nu se poată închina prin cântare din cauza ta? Atmosfera simplă e cea mai plăcută și sublimă; foarte puține melodii complicate sunt cu adevărat melodioase. Distorsionările, fugile, repetițiile și zăngănelile haotice ale notelor sunt în mare parte zgomote barbare, potrivite mai mult pentru Babel decât pentru Betel. Dacă tu și grupul tău doriți să vă lăudați cu vocile voastre grozave, vă puteți întâlni acasă în acest scop, dar Sabatul și Biserica lui Dumnezeu nu trebuie profanate pentru acest lucru.
Închinarea adevărată este o lucrare a inimii. Ca tămâia fumegândă, ea se înalță din cărbunii aprinși ai credinței autentice. În esență, nu este vorba despre ceea ce se aude; sunetul este asociat închinării în mod corespunzător cu argumente temeinice, însă esența și viața închinării nu constau în voce, ci în suflet. Responsabilitatea ta în congregație este de a da închinării spirituale un scop adecvat prin note armonioase. Ai grijă să nu diminuezi ceva ce ar trebui exprimat cu orice preț. Alege o melodie în concordanță cu natura psalmului sau a imnului și fă în așa fel încât stilul cântării să fie potrivit cu acele cuvintele rostite. Este ireverențios să conduci toate melodiile în același ritm, ton și intensitate; și să alegi melodii la întâmplare este deplorabil. Îl batjocorești pe Dumnezeu și ofensezi devoțiunile poporului Său dacă, cu nepăsare, Îi oferi Domnului ceva ce nu te-a costat niciun gând, niciun interes, niciun exercițiu de judecată. Poți ajuta inima pioasă să-și croiască drum spre cer pe o cântare bine aleasă; pe de altă parte, poți supăra urechea evlavioasă cu o atmosferă nepotrivită sau nemelodioasă, potrivite mai degrabă pentru a distrage atenția și a demoraliza, decât pentru a încuraja închinarea inteligentă.
Ritmul este un aspect foarte important, dar este foarte des tratat ca o chestiune neimportantă. Grupurile mari se mișcă lent, de unde și tendința multor adunări de a cânta alene. Am auzit note prelungite până când melodia a fost de-a dreptul inundată și înecată în valuri mari de sunete monotone. Pe de-altă parte, nu putem suporta să auzim psalmi și imnuri solemne tratate ca țopăieli și grăbite într-un mod galopant. Deseori solemnitatea presupune o armonie permanentă și bucuria cere la fel de des note săltărețe de încântare. Fii îndeajuns de înțelept să găsești ritmul cel mai bun de fiecare dată și prin îndrumarea ta viguroasă să inspiri toată congregația. Te implorăm cu blândețe să te gândești foarte mult la Dumnezeu, mult la cântare și foarte puțin la tine însuți. Cea mai bună predică este aceea în care tema acaparează predicatorul și audiența și nu lasă nimănui timp și dorință să se gândească la cel care vorbește; tot așa, în cântarea congregațională de cea mai bună calitate, liderul este uitat, deoarece reușește cu succes să conducă biserica în închinare și nu să iasă el în evidență. Capul conduce trupul, dar nu este despărțit de acesta și nici nu se vorbește de el separat; așa este și cu cea mai bună formă de conducere în închinare. Dacă vocea ta devine prea evidentă, fii sigur că nu ești decât un începător în arta ta.
Unul dintre cele mai mari obiective ale tale ar trebui să fie acela de a convinge întreaga congregație să cânte. Pastorul tău ar trebui să te ajute în acest sens, iar îndemnurile și exemplul său îți vor fi de mare ajutor; dar totuși, ca slujitor al Domnului în departamentul cântărilor religioase, nu trebuie să te bazezi pe alții, ci să depui propriile tale eforturi. Nu numai cei care au voce ar trebui să cânte, ci fiecare ar trebui să cânte laude cu pricepere și, așa cum spune David, „faceți să răsune coardele și glasurile voastre” pentru Domnul. Acest lucru nu poate fi realizat decât prin instruirea oamenilor cu psalmi cântați. Nu este de datoria ta să organizezi cursuri pentru tineri și bătrâni? Nu poți astfel sluji mai eficient biserica și în același timp să-L mulțumești pe Domnul? Metoda domnului Curwen și folosirea sistemului său de notație muzicală sol-fa te va ajuta mult în a deschide terenul, iar în următorii ani poți fie să te ții de noua metodă, fie să te întorci la vechea notație, după cum ți se pare cel mai bine. Mii de oameni au învățat să cânte, oameni care au fost foarte tăcuți, până când sistemul sol-fa a fost inițiat.
Grupul de laudă și închinare ca un grup separat, este un rău, un rău în creștere și ar trebui să fie diminuat și extirpat; iar instruirea întregii congregații este cel mai rapid, sigur și scriptural mod de vindecare.
Un grup de bărbați și femei fără Dumnezeu se vor așeza adesea într-o parte vizibilă a bisericii și vor monopoliza cântarea, spre durerea pastorului, prejudiciul bisericii și scandalul închinării comune; sau un solist fără voce, va trage după el alți câțiva nefericiți, într-o încercare reușită de a face psalmii și imnurile hidoase sau dureroase.
Învață-i pe băieți și pe fete, precum și pe cei mai în vârstă să stăpânească bine metoda sol-fa și antrenează-i cu câteva melodii bune, concrete, profunde, iar tu, ca unul din fiii lui Asaf, îți vei câștiga un nume bun."
Vă invit să ascultați câteva înregistrări din biserica întemeiată de Charles Spurgeon, Metropolitan Tabernacle of London:
O, scump cântăreț al Israelului, adu-ți aminte că această cântare nu este pentru slava ta, ci pentru gloria lui Dumnezeu care locuiește în mijlocul laudelor lui Israel; de aceea, nu alege imnuri care să scoată în evidență priceperea ta, ci cele care vor ajuta poporul să slăvească pe Domnul cu mulțumirile lor. Oamenii se strâng laolaltă nu pentru a te vedea ca pe un cântăreț, ci pentru a-L lăuda pe Dumnezeu îmbrăcați cu podoabe sfinte. Totodată, ia aminte la faptul că nu ești pus să cânți pentru tine însuți, ci să fii un lider pentru alții care nu știu nimic legat de muzică; de aceea, alege melodii care pot fi învățate și urmate de toți pentru ca nimeni din adunare să fie obligat să tacă în timp ce Domnul este lăudat. De ce ar trebui ca cineva să nu se poată închina prin cântare din cauza ta? Atmosfera simplă e cea mai plăcută și sublimă; foarte puține melodii complicate sunt cu adevărat melodioase. Distorsionările, fugile, repetițiile și zăngănelile haotice ale notelor sunt în mare parte zgomote barbare, potrivite mai mult pentru Babel decât pentru Betel. Dacă tu și grupul tău doriți să vă lăudați cu vocile voastre grozave, vă puteți întâlni acasă în acest scop, dar Sabatul și Biserica lui Dumnezeu nu trebuie profanate pentru acest lucru.
Închinarea adevărată este o lucrare a inimii. Ca tămâia fumegândă, ea se înalță din cărbunii aprinși ai credinței autentice. În esență, nu este vorba despre ceea ce se aude; sunetul este asociat închinării în mod corespunzător cu argumente temeinice, însă esența și viața închinării nu constau în voce, ci în suflet. Responsabilitatea ta în congregație este de a da închinării spirituale un scop adecvat prin note armonioase. Ai grijă să nu diminuezi ceva ce ar trebui exprimat cu orice preț. Alege o melodie în concordanță cu natura psalmului sau a imnului și fă în așa fel încât stilul cântării să fie potrivit cu acele cuvintele rostite. Este ireverențios să conduci toate melodiile în același ritm, ton și intensitate; și să alegi melodii la întâmplare este deplorabil. Îl batjocorești pe Dumnezeu și ofensezi devoțiunile poporului Său dacă, cu nepăsare, Îi oferi Domnului ceva ce nu te-a costat niciun gând, niciun interes, niciun exercițiu de judecată. Poți ajuta inima pioasă să-și croiască drum spre cer pe o cântare bine aleasă; pe de altă parte, poți supăra urechea evlavioasă cu o atmosferă nepotrivită sau nemelodioasă, potrivite mai degrabă pentru a distrage atenția și a demoraliza, decât pentru a încuraja închinarea inteligentă.
Ritmul este un aspect foarte important, dar este foarte des tratat ca o chestiune neimportantă. Grupurile mari se mișcă lent, de unde și tendința multor adunări de a cânta alene. Am auzit note prelungite până când melodia a fost de-a dreptul inundată și înecată în valuri mari de sunete monotone. Pe de-altă parte, nu putem suporta să auzim psalmi și imnuri solemne tratate ca țopăieli și grăbite într-un mod galopant. Deseori solemnitatea presupune o armonie permanentă și bucuria cere la fel de des note săltărețe de încântare. Fii îndeajuns de înțelept să găsești ritmul cel mai bun de fiecare dată și prin îndrumarea ta viguroasă să inspiri toată congregația. Te implorăm cu blândețe să te gândești foarte mult la Dumnezeu, mult la cântare și foarte puțin la tine însuți. Cea mai bună predică este aceea în care tema acaparează predicatorul și audiența și nu lasă nimănui timp și dorință să se gândească la cel care vorbește; tot așa, în cântarea congregațională de cea mai bună calitate, liderul este uitat, deoarece reușește cu succes să conducă biserica în închinare și nu să iasă el în evidență. Capul conduce trupul, dar nu este despărțit de acesta și nici nu se vorbește de el separat; așa este și cu cea mai bună formă de conducere în închinare. Dacă vocea ta devine prea evidentă, fii sigur că nu ești decât un începător în arta ta.
Unul dintre cele mai mari obiective ale tale ar trebui să fie acela de a convinge întreaga congregație să cânte. Pastorul tău ar trebui să te ajute în acest sens, iar îndemnurile și exemplul său îți vor fi de mare ajutor; dar totuși, ca slujitor al Domnului în departamentul cântărilor religioase, nu trebuie să te bazezi pe alții, ci să depui propriile tale eforturi. Nu numai cei care au voce ar trebui să cânte, ci fiecare ar trebui să cânte laude cu pricepere și, așa cum spune David, „faceți să răsune coardele și glasurile voastre” pentru Domnul. Acest lucru nu poate fi realizat decât prin instruirea oamenilor cu psalmi cântați. Nu este de datoria ta să organizezi cursuri pentru tineri și bătrâni? Nu poți astfel sluji mai eficient biserica și în același timp să-L mulțumești pe Domnul? Metoda domnului Curwen și folosirea sistemului său de notație muzicală sol-fa te va ajuta mult în a deschide terenul, iar în următorii ani poți fie să te ții de noua metodă, fie să te întorci la vechea notație, după cum ți se pare cel mai bine. Mii de oameni au învățat să cânte, oameni care au fost foarte tăcuți, până când sistemul sol-fa a fost inițiat.
Grupul de laudă și închinare ca un grup separat, este un rău, un rău în creștere și ar trebui să fie diminuat și extirpat; iar instruirea întregii congregații este cel mai rapid, sigur și scriptural mod de vindecare.
Un grup de bărbați și femei fără Dumnezeu se vor așeza adesea într-o parte vizibilă a bisericii și vor monopoliza cântarea, spre durerea pastorului, prejudiciul bisericii și scandalul închinării comune; sau un solist fără voce, va trage după el alți câțiva nefericiți, într-o încercare reușită de a face psalmii și imnurile hidoase sau dureroase.
Învață-i pe băieți și pe fete, precum și pe cei mai în vârstă să stăpânească bine metoda sol-fa și antrenează-i cu câteva melodii bune, concrete, profunde, iar tu, ca unul din fiii lui Asaf, îți vei câștiga un nume bun."
Vă invit să ascultați câteva înregistrări din biserica întemeiată de Charles Spurgeon, Metropolitan Tabernacle of London:
Autentificare
Contactati-ne
Ajutor
