0756 822 806     psalmiicantati@gmail.com
Psalmii Cantati

  • Psalmii Cantati


    Putem înțelege caracterul specific de carte de cântări a psaltirii dacă ne uităm îndeaproape la natura ei. Cartea Psalmilor este diferită de toate celelalte cărți ale Sfintei Scripturi prin aceea că ea este singura carte scrisă ca o colecție de cântări adresate de oameni lui Dumnezeu. Dintre toate cărțile Bibliei, în Psalmi noi primim un dar excepțional, menit să devină cuvintele noastre către Dumnezeu. Cu alte cuvinte, în Psaltire, Dumnezeu este publicul, iar poporul Lui are cuvântul. Aceasta este o trăsătură foarte importantă a Cărții Psalmilor care ne indică modul în care ar trebui să‑i utilizăm astăzi în biserică, în primul rând acela de-ai cânta. Iată câteva lucruri care ne fac să observăm acest specific:

      a. Evidențe interne

    1. Titlul Cărții: Denumirea ebraică a cărți este Sepher Tehilim care, tradus, înseamnă Cartea Laudelor. Tehilim provine de la tohillah = laudă, mărire, cântare de laudă. Prin urmare, aceasta este o carte prin care omului i se dă limbajul potrivit cu scopul de-al lăuda pe Dumnezeu.

    2. Forma de adresare: Forma de adresare dominantă în carte este “pe verticală”, adică omul I se adresează lui Dumnezeu la persoana a II-a, singular. Dumnezeu este lăudat în mod direct, solicitat să intervină sau chiar chestionat cu privire la caracterul Său. În toate situațiile El este Cel care formează audiența iar omul are privilegiul de-a I se adresa direct. Datorită acestui lucru unii trag concluzia că Psaltirea este, mai degrabă, o carte de rugăciuni decât de cântări dar, luând în considerare celelalte caracteristici, mai corect ar fi să numim psalmii rugăciuni cântate. Pe de cealaltă parte găsim foarte mulți psalmi care nu se adresează deloc “pe verticală”, ci “pe orizontală”. Psalmistul se adresează celorlalți credincioși, neamurilor sau chiar sie însuși. De exemplu, din această categorie fac parte psalmii sapiențiali (1, 14, 37, 73, 91, 112, 128), psalmii Torei (1, 19), unii psalmi regali (2, 110) sau psalmi de elogiu (45). Structura lor ritmică:  Când citim psalmii în traducerile obișnuite ale Bibliei putem crede foarte bine că aceștia sunt doar proză și nu au nicio legătură cu muzica. În original însă lucrurile stau diferit pentru că versurile lor sunt scrise sub formă de poezie. Chiar dacă poezia ebraică nu are rimă –  spre deosebire de poezia europeană care folosește rima, poezia ebraică folosește paralelismul de diferite tipuri –  poezia ebraică are ritm și metru muzical (deși e greu de detectat în traducere). Adică, există, în original, un ritm, care ar fi făcut mai ușoară rostirea cu voce tare și memorarea. Cele mai obișnuite ritmuri sunt cele de 3:3 și 3:2.

    3. Referințele muzicale din Psaltire: Psalmii, fiind creații lirice, prin indicațiile muzicale (ex. Ps. 4: “De cântat pe instrumente cu coarde”), prin denumirile individuale de melodii (ex. Ps.9 “De cântat în almut laben”; TM: “Potrivit cu Moartea fiului”) și a grupelor de melodii (ex. Ps. 120-134 “Cântările treptelor”), prin analiza aprofundată a formei responsorice (ex. Ps. 136) și nu în ultimul rând ȘIR-ul în sine, adică marcajele cânteculului (ȘIR=cântare cultică interpretată în cadrul serviciilor divine) ne duc cu gândul la cântări. Trebuie să amintim și termenul muzical de specialitate Selah care apare de 71 de ori. Cel mai des apare în psalmii cu titluri și, de obicei, în cei care par să indice niște legături muzicale  (de ex., „pentru dirijor” sau „către mai marele cântăreților”). Deși cercetătorii nu sunt siguri de însemnătatea lui, cel mai probabil se referă la un timp de oprire sau de interludiu muzical prin care suntem invitați la o analiză mai profundă asupra celor amintite.

    b. Evidențe externe

    Din celelalte cărți ale Scripturii vedem că psalmii au fost folosiți în mod specific cu scopul ca, prin ei, închinătorul să I se adreseze lui Dumnezeu.

    În 1 Cronici 15-16 se relatează că David a scris psalmi pentru a fi cântați în cadrul închinării. Acest lucru s-a păstrat vreme de sute de ani. În a doua carte a Cronicilor citim descrierea unui serviciu de închinare din templu din vremea lui Ezechia: „Toată adunarea s-a închinat, a cântat cântarea și a sunat din trâmbițe, până s-a isprăvit arderea-de-tot. Și, când au isprăvit de adus arde-rea-de-tot, împăratul și toți cei ce erau cu el au îngenuncheat și s-au închinat. Apoi, împăratul Ezechia și căpeteniile au zis leviților să laude pe Domnul cu cuvintele lui David și ale prorocului Asaf. L-au lăudat cu bucurie și s-au plecat și s-au închinat...” (2 Cron. 29:28-30)

    După captivitatea babiloniană, a fost construit al Doilea Templu. Lec-tura publică și predicarea au fost reinstituite (de ex., Neemia 8). Cântarea congregațională a psalmilor a fost, de asemenea, restabilită: „Cântau mărind și lăudând pe Domnul prin aceste cuvinte: «Căci este bun, căci îndurarea Lui pentru Israel ține în veac.»” (Ezra 3:11, cântând Ps. 136).

    Cântarea psalmilor a continuat prin anii tumultuoși, intertestamentari, când grecii, și mai târziu romanii, au cucerit Palestina. Printre documentele războaielor macabeilor (167-160 î.Hr.), de exemplu, găsim această descriere a unei adunări de laudă după o bătălie victorioasă: „La întoarerea lor au cântat imnuri și laude către cer – «Căci El este bun, căci îndurarea Lui ține în veac.»” (1 Macabei 4:24 cântând Ps. 136).

    Privind aceste evidențe putem observa că psalmii nu erau priviți atât de mult ca texte de lectură, cât răspunsuri cântate din partea credincioșilor la adresa lui Dumnezeu. Asta nu înseamnă că Psalmii ar fi într‑o mai mică măsură Cuvântul lui Dumnezeu pentru noi, față de alte cărți din Biblie. Adevărul este că Duhul lui Dumnezeu a insuflat acești psalmi pentru noi iar ei rămân, în primul rând, Revelație și mai apoi poezie pentru a fi cântată. În psalmi noi primim abilitatea de-a cânta descoperirea lui Dumnezeu. Psalmii sunt niște exprimări dogmatic-doxologice a Revelației. Prin urmare, ei sunt de folos “să învețe, să mustre, să îndrepte și să dea înțelepciune în neprihănire”, alături de celelalte părți din Scriptură insuflate de Dumnezeu (2 Tim. 3:16). Într-adevăr, psalmii trebuie citiți și studiați. De asemenea, ei sunt de folos pentru predicare în calitatea lor de Cuvânt al lui Dumnezeu pentru noi. Dar, datorită faptului că ei constituie imnuri insuflate divin, El ne‑a dat aceste cuvinte cu  scopul de-a ne arăta ce anume trebuie să‑I cântăm Lui.

    În Noul Testament vedem ilustrate ambele utilizări ale psalmilor – atât în calitate de cuvinte ale lui Dumnezeu pentru oameni, cât și în cea de cuvinte ale oamenilor pentru Dumnezeu. În 1 Corinteni 15:25‑27, apostolul Pavel a scris despre Isus: „Trebuie ca El să împărățească [...] Dumnezeu, în adevăr, «a pus totul sub picioarele Lui».” În pasajul acesta, Pavel citează Psalmul 8:6 ca fiind Cuvântul lui Dumnezeu pentru noi cu privire la Cristos. Dar Fapte 4:23‑31, după cum s-a arătat mai devreme, ilustrează utilizarea lor în calitate de cuvinte adresate lui Dumnezeu. Credincioșii din Ierusalim și‑au transpus propriile suferințe trăite sub asuprirea conducătorilor necredincioși în Psalmul 2 care vorbește despre „împărații care complotează”, iar cuvintele acestui imn străvechi au devenit cuvintele lor cântate lui Dumnezeu.

    Așa cum s-a indicat mai devreme, același rol îl au psalmii și în pasaje precum Coloseni 3:16-17; Efeseni 5:18-19; Iacov 5:13; 1 Corinteni 4:15, 26. În aceste pasaje nou-testamentare putem vedea cu claritate că psalmii ne-au fost dați cu acest scop precis de a-i cânta lui Dumnezeu.

    Prin urmare, în timp ce Dumnezeu ne vorbește prin cele 65 de cărți ale Scripturii, în Cartea Psalmilor noi primim cuvintele, vocabularul, metoda, starea, atitudinea prin care să-I răspundem. Psalmii reprezintă răspunsul omului la revelația lui Dumnezeu. Și nu numai atât, acest răspuns este un răspuns autorizat divin. Dumnezeu Însuși este Cel care ne prescrie metoda, maniera și cuvintele prin care să-L lăudăm. Prin actul cântului psalmilor noi răspundem în mod subiectiv la adevărul obiectiv al lui Dumnezeu din restul Scripturilor. Prin cânt ne însușim adevărul în mod personal și colectiv, “îl facem al nostru, îl interiorizăm, îl facem să răsune în întreaga noastră ființă și îi dăm glas. Prin cântare transformăm psalmul în propria noastră mărturisire de credință. Acest lucru este deosebit de important în procesul de formare a credinței noastre. Acesta este parte din răspunsul pe care Îl așteaptă Dumnezeu de la noi. Dacă doar citim și studiem psalmii împlinim doar primul scop pentru care ne-au fost dați (Cuvântul lui Dumnezeu către noi). Dacă îi și cântăm, atunci le împlinim și celălalt scop la fel de important (Cuvântul nostru către Dumnezeu). Așa cum s-a arătat mai sus, acesta a fost modul în care a fost percepută Cartea Psalmilor timp de aproape trei milenii. Prin urmare, noi ratăm ceva important prin faptul că doar citim psalmii, nu îi și cântăm. Dumnezeu ne-a dat Psalmii ca să fie cântați! Tocmai acesta este caracterul specific al acestei cărți.

    Atanasie surprinde acest lucru când spune că: “se cuvenea ca Sfânta Scriptură să-L laude pe Dumnezeu nu numai prin lectură continuă și descrieri, ci și prin cântece. Numim lectură continuă pe cea a Legii și a prorocilor și toate celelalte care sunt istorisite în Noul Testament. Dar cântece sunt numite toate cuvintele psalmilor. Și astfel se va păzi porunca de a iubii oamenii pe Dumnezeu din toată puterea și din tot cugetul lor. Prin urmare, Cartea Psalmilor este ca o grădină în care tot ceea ce s-a spus în celelalte cărți se transformă în cântări și ne prezintă o învățătură specifică sub formă psalmică.” (Epistola către Marcelin). Cu alte cuvinte, Dumnezeu a vrut ca cea mai lungă carte din Scriptură să fie o carte muzicală prin care El să fie lăudat pentru cine este și ce face. Ori, dacă noi privim psalmii la fel ca și pe celelalte cărți, o lipsim de această funcție importantă pe care i-a dat-o El.
     

    Mesaje



    Pentru a vedea mesajele trebuie sa va
    Autentificati
    Verified by VISA MasterCard SecureCode
    powered by