Bine ați venit la cel de-al 5-lea episod din seria de Psalmi, intitualată: Isus În Fiecare Psalm. O călătorie cristologică de-a lungul Cărții Psalmilor!

Azi ne vom uita la Psalmul 51, pe care l-am supranumit: O cântare despre pocăința autentică în Hristos

Ca și de obicei, în primul rând vom lectura textul Psalmului, după care, cu ajutorul meditației scrise de Christopher Ash, vom explora modul în care acest Psalm vorbește despre Domnul Isus.

În cele din urmă vom cânta acest Psalm și puteți face aceasta urmărind versurile de pe slide-uri. Psalmul este interpretat de Grupul Comorile Harului, după versificarea fr. T. Dorz și melodia compusă de fr. N. Moldoveanu, așa cum se găseșe în harfa Cântările Psalmilor.

PSALMUL 51

Pentru dirijor. Un psalm al lui David compus pe vremea când profetul Natan a venit la el, după ce păcătuise cu Batşeba.

1 Ai milă de mine, Dumnezeule, după îndurarea Ta!
În mila Ta cea mare, şterge nelegiuirile mele!
2 Spală-mă de vina mea
şi curăţeşte-mă de păcatul meu!

3 Căci îmi cunosc nelegiuirile
şi păcatul meu stă neîncetat înaintea mea.
4 Împotriva Ta, numai împotriva Ta am păcătuit
şi am făcut ceea ce este rău înaintea Ta,
aşa că Tu eşti găsit drept când vorbeşti
şi eşti fără pată când judeci.
5 Iată că sunt născut în nelegiuire,
în păcat m-a zămislit mama mea.
6 Tu doreşti ca adevărul să fie în adâncurile fiinţei;
fă-mi deci cunoscută înţelepciunea înăuntrul meu.

7 Curăţeşte-mă cu isop şi voi fi curat,
spală-mă şi voi fi mai alb decât zăpada.
8 Fă-mă să aud veselie şi bucurie,
iar oasele pe care Tu le-ai zdrobit se vor veseli.
9 Ascunde-Ţi faţa de păcatele mele,
şterge toate nelegiuirile mele!

10 Zideştec în mine o inimă curată, Dumnezeule,
şi pune un duh nou şi statornic înăuntrul meu!
11 Nu mă izgoni din prezenţa Ta
şi nu lua de la mine Duhul Tău cel Sfânt!
12 Dă-mi iarăşi bucuria mântuirii Tale;
sprijină-mă cu un duh de bunăvoinţă!

13 Atunci voi învăţa căile Tale pe cei ce le calcă,
şi păcătoşii se vor întoarce la Tine.
14 Dumnezeule, izbăveşte-mă de vina sângelui vărsat,
Dumnezeul mântuirii mele,
şi limba mea va cânta dreptatea Ta!
15 Stăpâne, deschide-mi buzele,
iar gura mea va vesti lauda Ta!
16 Dacă Ţi-ar fi plăcut jertfele, Ţi-aş fi adus,
dar Ţie nu-Ţi plac arderile de tot.
17 Jertfa plăcută lui Dumnezeu este un duh zdrobit;
Dumnezeule, Tu nu dispreţuieşti o inimă frântă şi mâhnită.

18 În bunăvoinţa Ta, fă bine Sionului
şi construieşte zidurile Ierusalimului!
19 Atunci te vei bucura de jertfe potrivite,
arderi de tot întregi;
atunci se vor aduce viţei pe altarul Tău.

MEDITAȚIE

Psalmul 51 este cel mai cunoscut Psalm al pocăinței, dar lansează, totodată, o întrebare importantă: cum ne rugăm și cum cântăm aceste versete în Hristos?

Contextul Psalmului este unul clar și tulburător, fiind semnalat în preambul și consemnat pentru noi în 2 Samuel 12:1-14. În Psalmul 51:1-12 David se roagă profund și intens pentru iertare. Din v. 1 aflăm că el face acest lucru pe baza „milei” și „îndurării statornice” și de legământ (chesed) pe care le cunoaște; cu alte cuvinte, mărturisirea lui nu este o încercare de a câștiga o relație cu Dumnezeu, ci izvorăște din acea relație armonioasă deja existentă. David recunoaște adâncimea păcatului său care, în primul rând, e strâns legat de Dumnezeu (prin faptul că a păcătuit împotriva Lui, a Acelui Care este îndreptățit să judece drept – v. 4, verset parțial citat în Rom. 3:4). În al 2-lea rând aflăm că acest păcat e adâncit în originea sa (fiind născut în nelegiuire – v. 5 – și moștenind firea umană pervertită de la Adam încoace – ceea ce numim „păcatul originar”). În al 3-lea rând aflăm că acest păcat nu doar că este îndreptat împotriva lui Dumnezeu, moștenit prin naștere dar că este și adâncit în natura sa, înrădăcinat nu doar în cuvinte, fapte sau chiar gânduri, ci în profunzimile inimii. Astfel, soluția pentru problema sa este nevoia de un act de creație nouă care să zidească în el „o inimă curată” (vv. 6-12); Verbul „a zidi” (v. 10) este un cuvânt puternic, folosit doar pentru a descrie o acțiune directă, supranaturală a lui Dumnezeu.

În acest psalm întâlnim o sursă extrem de evidentă de imagini ale pocăinței, care ne oferă o anatomie a sufletului și trăirilor păcătosului. Psalmul transmite un puternic sentiment al profunzimii răului posibil în inima umană dar în același timp și încrederea celui care a trăit urmările pocăinței autentice – iertarea și reconcilierea cu Dumnezeu. Psalmul trece în revistă patru aspecte al pocăinței sincere: 1.Recunoașterea păcatului, 2. căutarea curățirii cu mâhnire profundă, 3. o dorință nouă după Dumnezeu și 4. schimbarea comportamentului.

Un lucru semnificativ atunci când ne rugăm și cântăm acest Psalm este faptul că în versetele 13-19, secțiunea care descrie schimbarea comportamentului, David își ia angajamentul de a vorbi poporului lui Dumnezeu, învățându-i căile Domnului pe cei ce încalcă legea, în așa fel încât „păcătoșii se vor întoarce la Tine”, după cum și el însuși a experimentat acest lucru. El aduce înaintea lui Dumnezeu jertfa plăcută a unei „inimi frânte și zdrobite” (v. 17) și știe că o comunitate a credinței care vine împreună cu asemenea duhuri zdrobite va duce la zidirea unei biserici (așa trebuie să înțelegem conceptul de „Sion”, v. 18 din perspectiva NT) în care păcatele sunt iertate iar distincțiile morale dintre Biserică și lume (simbolizate în Psalm de „zidurile Ierusalimului”) vor fi clare și drepte.

Așadar, David, ca un israelit de frunte și, aici, ca cel mai mare păcătos, prin propriul său exemplu, își conduce poporul într-o cântare de pocăință autentică, o pocăință după inima lui Dumnezeu. El învață poporul cum să se pocăiască profund și corect, asigurându-l de iertarea deplină chiar și a celui mai crunt păcat al celui mai aprig păcătos (și astfel și de iertarea păcatelor comune ale acestui popor simplu).

În mod uzual, am continua spunând că David găsește iertarea numai datorită lui Hristos. Acest lucru este adevărat, însă implică ceea ce pare a fi o „adăugire” arbitrară la Psalm. Iertarea în Hristos nu reiese din Psalm, atunci când îl citim în felul acesta.

Eu cred că interpretrea corectă constă în înțelegerea a cât de mult S-a identificat Domnul Isus cu poporul Său păcătos. În 2 Cor. 5.21 ni se spune că El „a fost făcut păcat pentru noi”. Profetul Isaia spunea despre El că “a fost numărat alături de cei nelegiuiți” (Isaia 53:12). De asemenea, vedem identificarea Domnului Isus cu păcatul poporului Său atunci când a acceptat botezul lui Ioan care era un botez al pocăinței spre iertarea păcatelor. Desi Ioan l-a averitizat că El nu avea nevoie de un astfel de botez, Isus a inistat să-l facă, ca să împlinescă dreptatea (v. Matei 3:13-15). Domnul Isus a fost făcut păcat pentru noi în așa măsură încât în timp ce ne-a purtat păcatele în trupul Său, pe cruce, El – evreul desăvârșit și acuzat ca fiind cel mai mare păcătos –să ne poată conduce acum și prin Psalmii de pocăință, El Însuși cunoscând și simțind povara imensă a păcatelor noastre în inima Sa lipsită de păcat. Într-un mod straniu și cutremurător, Domnul Isus a avut păcatul nostru imputat asupra Lui. Putem spune că, la fel ca David, El a avut păcatul nostru „neîncetat înaintea Lui” (v.3), încă de la începtul lucrării Sale publice când a acceptat botezul pocăinței administrat de Ioan, cum aminteam mai devreme; El a cunoscut mâhnirea unei conștiințe îmbibate de păcat; El a simțit profunzimea depravării noastre și a strigat cu disperare după o inimă nouă, ca prin dezvinovățirea și învierea Lui să avem binecuvântarea de-a fi „o nouă creație/ o nouă făptură sau o nouă zidire”, lucrul după care tânjea și David (compară v. 10 cu 2 Cor. 5:17).  Cred că aceasta este intepretarea corectă.

Agonia și mâhnirea produse de păcatele noastre trebuie să fi avut asupra inimii Domnului Isus un impact mult mai profund decât ne-am imaginat vreodată. Dacă acest lucru este adevărat,atunci ne putem alătura cu încredere Celui care este Capul nostru, Care ne-a fost dat ca un reprezentant sau substitut minunat, și să ne lăsăm condși de El în cântarea acestui Psalm cu un strigăt al inimii izvorât din Însuși Duhul lui Isus Hristos.

INTERPREATRE MUZICALĂ