Bine ați venit la cel de-al 9-lea episod din seria de Psalmi, intitualată: Isus În Fiecare Psalm. O călătorie cristologică de-a lungul Cărții Psalmilor!

Azi ne vom uita la Psalmul 124, pe care l-am supranumit: O cântare despre eliberarea lui Isus și a poporului Său!

Ca și de obicei, în primul rând vom lectura textul Psalmului, după care, cu ajutorul meditației scrise de Christopher Ash, vom explora modul în care acest Psalm vorbește despre Domnul Isus.

În cele din urmă vom cânta acest Psalm și puteți face aceasta urmărind versurile de pe slide-urile de la sfarsitul prezentarii. Psalmul este interpretat de Grupul Comorile Harului, după versificarea fr. T. Dorz și melodia compusă de fr. N. Moldoveanu, așa cum se găsește în harfa Cântările Psalmilor.

PSALMUL 124

O cântare de pelerinaj. A lui David.

1 „De n-ar fi fost Domnul de partea noastră…”
– să spună acum Israel lucrul acesta!
2 „De n-ar fi fost Domnul de partea noastră,
când s-au ridicat oamenii împotriva noastră,
3 ne-ar fi înghiţit de vii,
când li s-a aprins mânia faţă de noi;
4 ne-ar fi potopit apele,
ar fi trecut peste noi torentul;
5 ar fi trecut peste noi apele cele năprasnice.

6 Binecuvântat să fie Domnul,
Care nu ne-a lăsat pradă colţilor lor.
7 Sufletul nostru a scăpat
ca o pasăre din laţul păsărarilor;
laţul s-a rupt, iar noi am scăpat!
8 Ajutorul nostru este în Numele Domnului,
Creatorul cerurilor şi al pământului.”

MEDITAȚIA CRISTOCENTRICĂ

În acest Psalm experimentăm un pericol imens (vv. 1-5), sărbătorim o eliberare (vv.6-7) și ne unim într-o declarație sonoră (v. 8). În acest Psalm mai vechi al lui David, împăratul îndeamnă poporul lui Dumnezeu din generațiile ce vor urma (prin expresia: „Să spună acum Israel”) să se unească în cântare, celebrând măreața izbăvire din partea lui Dumnezeu. Cântarea începe și se încheie cu Dumnezeul legământului. Acest Dumnezeu este „de partea noastră” (vv. 1, 2). El este „pentru noi”, după cum apostolul Pavel va afirma mai târziu, pentru că noi Îi aparținem lui Hristos, Regele nostru (Rom. 8:31).

Totuși, brusc ne găsim într-o atmosferă de spaimă crescândă, căci experimentăm un mare pericol. De la versetul 2b până la versetul 5 parcurgem profunzimile a ceea ce s-ar fi întâmplat dacă Dumnezeul legământului nu ar fi fost de partea noastră. În timp ce cântăm aceste versete, simțim intens distrugerea totală și înfricoșătoare de care am fi avut parte în mâinile dușmanilor poporului lui Dumnezeu.

Dar apoi, în versetele 6 și 7 sărbătorim o eliberare uimitoare, o scăpare măreață. Vrăjmașii, descriși în versetele 3-5 ca un torent haotic și distructiv, devin asemenea unor fiare sălbatice cu „colți” și asemenea unui păsărar care prinde păsări mici. În starea de neajutorare și deznădejde în care ne aflam, Dumnezeul legământului a rupt lațul, astfel încât am scăpat. Există un sentiment imens de uimire în timp ce, în versetul 8, reafirmăm cuvintele rostite de psalmist mai devreme în Psalmul 121:2. Către Dumnezeu Creatorul și-au ridicat privirea dirijorul și poporul și în psamul precedent, adică Psalmul 123; iar acum, prin cuvintele care încheie Psalmul 124, afirmăm că același Dumnezeu este și „ajutorul nostru” (v. 8).

Nu cunoaștem cu exactitate ce eliberare l-a determinat pe David să scrie cântecul acesta. Era foarte potrivit pentru Ezra și pentru contemporanii lui să cânte aceste rânduri, atunci când Babilonul a fost înfrânt iar împăratul persan l-a încurajat „să se urce” (ascensiune spirituală) la Ierusalim (ex. Ezra 2:1). Acea întoarcere din exil a reprezentat o scăpare din înseși ghearele morții.

Ce ar fi însemnat pentru Isus din Nazaret să cânte această cântare? Tatăl Său, Dumnezeu din ceruri, era „de partea Lui”. În timp ce era „înghițit” de ostilitatea mânioasă a dușmanilor Săi, putea avea încrederea că „apele năvalnice” ale vrăjmășiei lor nu puteau reprezenta sfârșitul poveștii. Cuvântul final urma să fie rostit în dimineața de Paști, când lațul morții a fost rupt iar El a scăpat, fiindcă ajutorul Lui era în Numele Dumnezeului legământului, Dumnezeu-Tatăl, Făcătorul cerului și al pământului.

Ca și popor al lui Isus, ca și un înnoit „Israel al lui Dumnezeu” (evrei și neamuri în Hristos – Gal. 6:16), ne alăturăm Lui acum, prin această cântare. Celebrăm faptul că, în Hristos, Dumnezeu este „de partea noastră ”. Simțim teroarea iadului care ne-ar fi așteptat dacă nu era El „de partea noastră” (vv. 3-5). Sărbătorim salvarea prin înviere pe care o vom experimenta într-o zi (vv. 6-8). Atunci când Dumnezeu ne scapă din mici persecuții sau dificultăți mărunte, este potrivit să cântăm această cântare. Dar indiferent care sunt torentele ce ne amenință, putem cânta având convingerea acelei dimineți finale a Învierii, când „nu va mai exista” haotica, dăunătoarea și amenințătoarea „mare” (Apoc. 21:1).

Dacă ați experimentat și voi această eliberare, vă invit să vă alăturați mie și întregului cor condus de Mai Marele Cântăreților, Domnul Isus, cântând și aducându-I laude lui Dumnezeu pentru izbăvirea Sa măreață.