Joel R. Beeke
Dragi prieteni, mă bucur să vă prezint această cărțulie care conține o scurtă dar bogată pledoarie despre cântul psalmilor de la pastorul și teologul Joel R. Beeke (vezi mai jos). Cartea este gratuită. Va putea fi comandată, în curând, în magazinul nostru online, cu condiția să acoperiți cheltuielile de transport. De asemenea, ea va fi ofertă cadou împreună cu fiecare comandă din magazinul nostru online aici: https://www.psalmiicantati.ro/magazin
De ce ar trebui să cântăm psalmii?
Ar trebui creștinii de azi să cânte psalmii în cadrul închinării publice? Mult timp – aproape 1.800 de ani – această întrebare nu ar fi fost relevantă. De-a lungul acelor secole, creștinii din toate confesiunile foloseau psalmii în închinarea lor. Unii îi cântau folosind textele în proză din greacă și latină iar alții foloseau versiunile lor metrice (redați într-o formă poetică versificată, respectând regulile unei anumite limbi și având melodii adecvate pentru uzul congregațional). Situația a început să se schimbe la finalul secolului al 18-lea și, de atunci încoace, cântul psalmilor aproape că a dispărut din multe confesiuni creștine de limbă engleză.
Ultimele decenii însă au fost marcate de o trezire a interesului în privința cântării psalmilor în multe cercuri.[1] Biserica Reformată Prezbiteriană din America de Nord a alcătuit două psaltiri versificate foarte răspândite ale Psalmilor, The Book of Psalms for Singing (1973) și The Book of Psalms for Worship (Crown & Covenant Publications, 2009).[2] Organizația The Great Commission Publications a cooperat cu editura Crown & Covenant pentru a publica Trinity Psalter (2000), un volum care însoțește bine-cunoscuta culegere de imnuri Trinity Hymnal (ediția revizuită, 1990) folosită de multe congregații aparținând Bisericii Prezbiteriene din America și Bisericii Prezbiteriene Ortodoxe. Biserica Prezbiteriană Reformată Asociată, tot în colaborare cu Crown & Covenant, a publicat volumul The ARP Psalter with Bible Songs (2011).
Între timp, Bisericile Reformate Libere, Congregațiile Reformate Heritage și Bisericile Reformate Protestante continuă să folosească volumul intitulat The Psalter (1912), care a fost alcătuit de un comitet mixt alcătuit din nouă biserici prezbiteriene și reformate sub conducerea vechii Biserici Prezbiteriene Unite din America de Nord. Astăzi, acest volum este publicat de editura The Reformation Heritage Books. Biserica Reformată Creștină publică două versiuni ale culegerii Psalter Hymnal (1975, 1987), ambele bazându-se pe ediția din 1912. Recent, ei au publicat un al treilea volum care poartă titlul Psalms for All Seasons: A Complete Psalter for Worship (2012). Pentru cei cărora le place faimoasa ediție a Psaltirii Geneveză (1562), toate aceste volume includ o mare selecție de psalmi utilizând melodii geneveze.
Psaltirea Geneveză completă în engleză a fost publicată de Bisericile Reformate Canadiene ca parte a culegerii lor denumite Book of Praise: The Anglo-Genevan Psalter (ediția revizuită, 2014). În final, editura Blue Banner Books din Rowlett, Texas, a publicat The Comprehensive Psalter (2000), o nouă ediție pe note a renumitei Psaltiri Scoțiene de la 1650.
Ținând cont de toate aceste resurse pe care le avem la îndemână, este bine să reflectăm asupra întrebărilor de bază care fac obiectul acestei broșuri: ar trebui să cântăm psalmii azi?[3] De ce să îi cântăm? Poate că întrebarea reală este de ce creștinii vorbitori de limbă engleză au renunțat la cântul psalmilor? De ce nu îi mai cântăm? Dar este mai bine întotdeauna să privim lucrurile într-o lumină pozitivă, prin urmare, vom începe să răspundem întrebării enunțate anterior în mai multe moduri.
BAZA BIBLICĂ PENTRU CÂNTUL PSALMILOR
Noi, cei care susținem absoluta autoritate a Cuvântului lui Dumnezeu, ar trebui să fim călăuziți de Scriptură în tot ceea ce facem. Acest lucru este adevărat în mod special cu privire la închinarea publică, pentru că în cadrul ei noi trebuie să-I oferim lui Dumnezeu ceea ce Îi place Lui. Din reverență pentru sfințenia Lui (Lev. 10:3), noi trebuie să ne închinăm lui Dumnezeu așa cum ne-a poruncit El în Cuvântul Său.[4] Permiteți-mi să prezint trei motive biblice pentru care ar trebui să cântăm psalmi.
1. Dumnezeu a dat Psalmii poporului Israel și tuturor neamurilor pentru a-i cânta
Care este originea Cărții Psalmilor? În esență, psalmii au fost insuflați de Duhul Sfânt (Efes. 5:18-21). Deși mai mulți oameni au contribuit la alcătuirea cărții[5] sub insuflarea Duhului, principalul ei autor a fost David, „cântărețul plăcut al lui Israel” (2 Sam. 23:1). Ca împărat ales de Dumnezeu, David a poruncit ca psalmii să fie folosiți în închinare (1 Cron. 25). El însuși a compus mulți psalmi (cam jumătate din psaltire) și a organizat leviții sub conducerea lui Asaf pentru a cânta acești psalmi folosind acompaniament instrumental pentru slujba de la Templul pe care Solomon avea să-l construiască (1 Cron. 25). El chiar a propus ca anumiți psalmi compuși de el să fie utilizați în cadrul unei slujbe speciale de mulțumire care să inaugureze folosirea lor (1 Cron. 15:16-17; 16:4-36).[6] Acești muzicieni de la Templu erau, de asemenea, profeți insuflați divin pentru a putea scrie și ei „cântarea Domnului” (1 Cron. 25:1, 6-7). Astfel a început compunerea și alcătuirea colecției pe care noi o numim Cartea Psalmilor.[7] Titlul ei ebraic tradițional este Sêpher Tehillim, care înseamnă „Cartea Laudelor”.[8] Denumirea ei ebraică mai poate fi tradusă și în alte moduri – „Cartea Rugăciunilor” sau „Cartea Imnurilor”. Traducerea engleză a titlului cărții (Psalms) a derivat de la versiunile greacă (Septuaginta) și latină (Vulgata), având la bază cuvântul grecesc psalmos, care vine de la verbul psallo, însemnând „a cânta psalmi” sau „a cânta un imn”. Numele de „psaltire” provine de la titlul grecesc al Cărții Psalmilor (Psalmoi), care, deseori, este tradus ca „Laude”.
O psaltire în versuri (metrică) este o traducere cantabilă a Cărții Psalmilor. Dumnezeu a dorit ca poporul Israel să cânte psalmii, în special în cadrul închinării publice. De exemplu, Psalmul 92 este intitulat „Un psalm. O cântare pentru ziua Sabatului.” și începe astfel în versetul 1: „Frumos este să lăudăm pe Domnul și să mărim Numele Tău, Preaînalte.” Este adevărat că psalmii pot servi totodată ca rugăciuni[9] și că ei sunt o sursă bogată de învățătură și de instruire practică[10]. Însă cuvintele ebraice pentru a cânta și cântare apar de mai bine de 180 de ori în Cartea Psalmilor.[11] Psalmii aproape că strigă să fie cântați. Prin urmare, nu este surprinzător că, atunci când împăratul Ezechia a restabilit închinarea în Iuda, el le-a zis leviților „să laude pe Domnul cu cuvintele lui David și ale proorocului Asaf” (2 Cron. 29:30).
În același timp, noi nu ar trebui să ne gândim la psalmi ca fiind destinați pentru uzul exclusiv al poporului Israel. Chiar psalmii însăși îndeamnă toate națiunile să se alăture cântărilor pe care poporul Israel le cântă Domnului. De exemplu, Psalmul 96:1 spune: „...Cântați Domnului toți locuitorii pământului!” Psalmul 100:1 spune: „Strigați de bucurie către Domnul, toți locuitorii pământului!” Psalmul 117:1 poruncește: „Lăudați pe Domnul toate neamurile, lăudați-L toate popoarele!” Psalmii au un accent și o așteptare cu caracter misionar conform cărora toate popoarele se vor întoarce la Domnul și-L vor lăuda (Ps. 22:27; 66:4; 67:1-3; 86:9). Psalmul 96:3, spune: „Povestiți printre neamuri slava Lui, printre toate popoarele minunile Lui.” Scopul acestei declarații este acela de a chema pe toți oamenii să i se alăture lui Israel în cântarea acestor psalmi de laudă Domnului. Citând profețiile conținute în Psalmi și Isaia (Rom. 15:8-12), apostolul Pavel mărturisește: „Totuși v-am scris... în puterea harului pe care mi l-a dat Dumnezeu, ca să fiu slujitorul lui Isus Hristos între neamuri. Eu îmi împlinesc cu scumpătate slujba Evangheliei lui Dumnezeu, pentru ca neamurile să-I fie o jertfă bine primită, sfințită de Duhul Sfânt.” (Rom. 15:16)
De ce ar trebui să cântăm psalmii? Primul motiv este acela că Dumnezeu i-a dat întregii Lui Biserici, atât evreilor cât și neamurilor deopotrivă, atât sub Vechiul Legământ, cât și sub cel Nou. Bradley Johnston spune: „Apostolul Pavel le-a poruncit bisericilor din Efes (5:19) și Colose (3:16) să cânte din psaltire și a făcut comentarii pe marginea cântului psalmilor în biserica din Corint (14:15, 26). Iacov, de asemenea, le-a poruncit cititorilor lui să cânte psalmi (5:13).”[12]
Cineva, totuși, ar putea obiecta spunând că psalmii sunt niște cântări aparținând Vechiului Legământ și că sunt destul de nepotriviți pentru poporul lui Cristos din Noul Legământ. Acest lucru ne determină să analizăm următorul motiv pentru cântul psalmilor.
2. Psalmii Îl prezintă pe Cristos în suferințele și slava Lui
Deși scriși sub Vechiul Legământ, psalmii sunt foarte relevanți pentru poporul lui Dumnezeu din Noul Legământ. Dintre multele citate din Vechiul Testament pe care le găsim în Noul Testament, peste 40% sunt din Psalmi – 116 fiind citări directe.[13] Numai Epistola către Evrei singură citează 10 psalmi diferiți (2, 8, 22, 40, 45, 95, 102, 104, 110, 118).[14] Pe lângă aceste citări, sunt multe alte aluzii indirecte la Psalmi în tot Noul Testament.[15]
Domnul nostru Isus Cristos ne-a învățat că Psalmii sunt despre El. Luca 24:44 spune: „Apoi le-a zis: «Iată ce vă spuneam când încă eram cu voi, că trebuie să se împlinească tot ce este scris despre Mine în Legea lui Moise, în Profeți și în Psalmi.»” Deși noi nu mai suntem sub legile civile și ceremoniale evreiești, în termenii detaliilor lor, Vechiul Testament nu este un document ieșit din uz. Vechiul Testament mărturisește despre Cristos (Ioan 5:39; Rom. 3:21) și „tot ce a fost scris mai înainte, a fost scris pentru învățătura noastră” (Rom. 15:4).
Ce ne învață Vechiul Testament despre Cristos? Domnul nostru rezumă aceasta în Luca 24:46-47: „Așa este scris și așa trebuia să pătimească Cristos și să învieze a treia zi dintre ce morți. Și să se propovăduiască tuturor neamurilor în Numele Lui, pocăința și iertarea păcatelor, începând din Ierusalim.” Prin urmare, când ne întoarcem la Psalmi, noi ar trebui să ne așteptăm să găsim teme ale suferințelor și morții lui Cristos, ale învierii și înălțării Lui[16] și ale lucrării Lui biruitoare de mântuire a păcătoșilor din toate națiunile lumii. După cum a scris Luther în Prefața lui la Psalmi (1531):
„Da, psaltirea trebuie să ne fie scumpă și dragă, dacă nu pentru altceva, măcar pentru promisiunea clară pe care o prezintă cu privire la moartea și învierea lui Cristos, la prefigurarea Împărăției Lui și a întregii stări și organizări a creștinismului, până acolo încât poate fi intitulată, pe bună dreptate, o Mică Biblie, în care tot ceea este conținut în întreaga Biblie este cuprins frumos, succint și comprimat ca într-un ghid sau manual.”[17]
Psalmii sunt plini de Cristos.[18] Sunt afirmații care fac referire clară la slăvitul Fiu al lui Dumnezeu, cum este Psalmul 2, în care Dumnezeu Îl numește pe Cristos Fiul Lui uns, așezat pe „muntele cel sfânt” și Psalmul 110:1 care spune: „Domnul a zis Domnului Meu: «Șezi la dreapta Mea până voi pune pe vrăjmașii Tăi sub picioarele Tale.»” (Comp. Mat. 22:41-46; Evrei 1:13.) Există profeții emoționante despre persoana unică a lui Cristos și lucrarea Lui pământească, despre trăsăturile și experiențele Lui, în special despre moartea Lui, cum este cazul Psalmului 22:1: „Dumnezeule! Dumnezeule! Pentru ce m-ai părăsit...” (Comp. Marcu 15:34.)[19] Acest psalm vorbește, de asemenea, de triumful misiunii Lui de răscumpărare în versetul 27, anunțând timpul când „toate marginile pământului își vor aduce aminte și se vor întoarce la Domnul: toate familiile neamurilor se vor închina înaintea Ta“. Mai mult, lamentările din Cartea Psalmilor nu ne ajută doar în exprimarea propriei noastre suferințe, atunci când trecem prin încercări, ci și în cugetarea asupra suferințelor lui Cristos și a slavei care va fi descoperită.
Pe lângă toate acestea, după cum spune David Murray, nu doar psalmii mesianici sunt cei care ni-L arată pe Cristos. În Psalmi, noi Îi cântăm lui Cristos, ori de câte ori Îl lăudăm pe Dumnezeu ca Stânca noastră, Scutul nostru, Împăratul nostru și Răscumpărătorul nostru. Și aceasta deoarece Cristos, ca Fiu al lui Dumnezeu și ca A Doua Persoană binecuvântată a Trinității, este singurul Mijlocitor al lucrărilor mântuitoare ale lui Dumnezeu. Psalmii ne învață să cântăm cu Cristos[20], pentru că, în natura Lui umană, Domnul Isus a fost un israelit credincios care a crescut cu psalmii – un aspect la care mă voi reîntoarce imediat. Și ei ne conduc să cântăm despre Cristos. Dumnezeu a modelat în mod suveran viața lui David astfel ca, în multe dintre experiențele sale, el să-L prefigureze pe Cristos.[21] Psalmii nu sunt doar niște meditații spirituale ale unui israelit obișnuit; ei se concentrează asupra Domnului ca Împăratul Uns.[22] Astfel, însăși rugăciunea lui David din Psalmul 31:5 devine rugăciunea lui Cristos din clipa morții: „În mâinile Tale îmi încredințez duhul!” (Comp. Luca 23:46.)
Psalmii Îl descoperă pe Cristos în întregime ca Persoană, Îi descoperă trăsăturile de caracter, funcțiile, experiențele și slava Lui. De aceea, este potrivit pentru creștini să-i cânte, deoarece ei dau glas credinței și speranței noastre în Domnul Isus, precum și iubirii noastre pentru El.
În acest punct, totuși, cineva ar putea obiecta spunând că, deși creștinii ar trebui să studieze psalmii, nu există niciun motiv sau nicio justificare ca noi să-i cântăm. Răspunsul la această obiecție ne conduce spre următorul motiv pentru a cânta psalmi.
3. Cristos și Biserica Noului Testament au cântat psalmii
Domnul Isus Cristos este marele nostru exemplu de adevărat Om al lui Dumnezeu. Creștinismul este rezumat în cuvintele Lui: „Veniți după Mine!”[23] De aceea, este important să știm că, atunci când Cristos a sărbătorit ultimul Lui Paște și a instituit Cina Domnului – în momentul trecerii de la Vechiul Legământ la cel Nou –, El a cântat psalmii. Matei 26:30 ne spune: „După ce au cântat cântarea, au ieșit în Muntele Măslinilor.” (A se vedea și Marcu 14:26.) Cuvintele „au cântat cântarea” (humneō) înseamnă a-I cânta o cântare de laudă lui Dumnezeu. Tradiția de Paște era să se cânte „Hallelul Egiptean”, constând în Psalmii de la 113 până la 118.[24] În noaptea dinaintea răstignirii Lui, Domnul Isus, împreună cu ucenicii Lui aleși, Îl lăudau pe Dumnezeu cântând psalmii![25]
După învierea lui Cristos, pe măsură ce predicarea Evangheliei a dus la formarea Bisericii din evrei și neamuri, și aceștia cântau psalmii de asemenea. În Efeseni 5:18-19 scrie: „... dimpotrivă, fiți plini de Duh. Vorbiți între voi cu psalmi, cu imnuri și cu cântări duhovnicești și cântând și aducând laudă Domnului din toată inima.” În Coloseni 3:16, se spune: „Cuvântul lui Cristos să locuiască din belșug în voi în toată înțelepciunea, învățându-vă și sfătuindu-vă unii pe alții cu psalmi, cu imnuri și cu cântări duhovnicești, cântând lui Dumnezeu cu mulțumire în inima voastră.” Toți acești trei termeni – psalmi, imnuri și cântări duhovnicești (care se suprapun ca semnificație) – sunt folosiți frecvent în Biblie pentru a face referire la conținutul psalmilor.[26] De exemplu, toate cele trei cuvinte[27] apar în traducerea greacă a titlului Psalmului 76.[28] John Cotton (1584-1652) a observat că aceste cuvinte sunt „chiar titlurile cântărilor lui David, așa cum ne sunt date nouă de Însuși Duhul Sfânt”.[29] Cotton ne reamintește de ceva ce marii editori ai Bibliilor de azi se pare că au uitat, și anume, că titlurile atașate multor psalmi sunt parte din textul ebraic și, prin urmare, parte a Cuvântului insuflat al lui Dumnezeu. Mai mult, în Efeseni 4:8, 26, Pavel citează de două ori din Psalmi, înainte de a porunci să se cânte „psalmi, imnuri și cântări duhovnicești” în Efeseni 5:18-19. Ar fi foarte ciudat ca Pavel să folosească acest limbaj dacă nu intenționa să se refere la Cartea Psalmilor. Prin urmare, putem trage concluzia că Pavel a învățat bisericile nou-testamentare să se folosească de Psalmi ca de o bogată și variată colecție de cântări sacre.
Toate cele trei motive biblice în favoarea cântării psalmilor rezultă dintr-un mare adevăr – și anume, din unicitatea Cărții Psalmilor ca parte a Sfintei Scripturi, Cuvântul plin de autoritate, veșnic, viu și puternic al lui Dumnezeu. A fost plăcerea Duhului să includă o colecție de imnuri în canonul Scripturii. Originea divină unică a acestei colecții lasă să se înțeleagă că nu mai pot fi alte cântări ca acestea, ca dar al lui Dumnezeu pentru Biserica Sa, iar ascultarea de voia Lui cere ca poporul lui Dumnezeu să le folosească așa cum dorește și poruncește Dumnezeu – ca o jertfă de laudă pe care I-o aducem Lui.
Vedem deci că există un motiv biblic puternic pentru cântul psalmilor. Ei sunt darul lui Dumnezeu, pentru Israel și pentru toate națiunile, cu ajutorul căruia să I se aducă laude Lui. Ei Îl slăvesc pe Cristos ca pe Acela care a suferit și a intrat în slava Sa pentru a-i mântui pe păcătoși. Și ei au fost cântările Domnului Isus, ale apostolilor Săi și ale Bisericii Apostolice.
CÂȘTIGURILE PRACTICE ALE CÂNTULUI PSALMILOR
Cântul psalmilor este datoria noastră biblică, dar, în același timp, ne putem și bucura deoarece această practică este și spre binele nostru. Întreg Cuvântul lui Dumnezeu este spre folosul nostru și există un mare câștig în cântul psalmilor. Este bine ca inimile noastre să fie lărgite (Ps. 119:32), iar credința și mintea să ne fie întărite și pline de putere prin harul lui Dumnezeu (Ps. 42:5, 11; Evrei 13:9; 1 Petru 5:10). Cântarea psalmilor este un prețios mijloc al harului care, sub binecuvântarea Duhului, le poate face mult bine sufletelor noastre.[30]
1. Cântul psalmilor face ca Cuvântul lui Cristos să locuiască din belșug în noi
Să ne întoarcem la Coloseni 3:16: „Cuvântul lui Cristos să locuiască din belșug în voi în toată înțelepciunea, învățați-vă și sfătuiți-vă unii pe alții cu psalmi, cu imnuri și cu cântări duhovnicești, cântând lui Dumnezeu cu mulțumire în inima voastră.” Construcția acestei fraze ne arată că Pavel pune semnul egal între „psalmi, imnuri și cântări duhovnicești” și „Cuvântul lui Cristos”.
Puține activități ne mișcă inimile mai mult decât o face cântul. Muzica angajează sentimentele și imprimă cuvinte în memorie. Așadar, ce cale mai bună există pentru ca inimile să fie mișcate de Cuvântul lui Dumnezeu decât aceea de a-l cânta? William Ames a scris despre cântul psalmilor că are următoarele avantaje față de simpla lor citire: (1) „aduce un fel de dulce desfătare minților evlavioase”; (2) facilitează „o meditație mai clară și mai concentrată”; și (3) duce la mai multă „edificare reciprocă”.[31]
Cântul psalmilor va îmbogăți inimile noastre cu adevărul lui Dumnezeu. Jean Calvin a spus că „noi ar trebui să cântăm cu gura și cu inima”, cu mintea noastră concentrată asupra „înțelesului duhovnicesc al cuvintelor”.[32] Ce altă cale mai bună avem pentru a face aceasta decât a cânta propriile cuvinte ale lui Dumnezeu? Calvin l-a citat pe Augustin: „Când cântăm aceste cântări... suntem siguri că Dumnezeu ne pune cuvintele în gură ca și când El ar cânta în noi pentru preamărirea slavei Lui.”[33]
Pe lângă toate acestea, Cristos Însuși Își conduce poporul în lăudarea lui Dumnezeu. Evrei 2:12 atrage atenția asupra profeției din Psalmul 22:22, în care Cristos spune: „Voi vesti Numele Tău fraților Mei; Îți voi cânta lauda în mijlocul adunării.” În calitate de oameni care, prin credință, am fost altoiți în Cristos și umpluți cu Duhul Său, noi nu cântăm niciodată singuri. Conform promisiunii Lui, Cristos este prezent în adunările noastre de închinare și ne ajută prin Duhul Sfânt să aducem jertfa de laudă lui Dumnezeu (Evrei 13:15). Desigur, cu cât ne umplem mai mult închinarea noastră cu psalmi, care au fost insuflați de Duhul lui Cristos (1 Petru 1:12-14), cu atât mai mult ne folosim de mijloacele pe care Cristos ni le-a dat pentru a fi niște adevărați închinători ai lui Dumnezeu. Cuvântul lui Cristos locuiește din belșug în noi când cântăm psalmii.
2. Cântul psalmilor ne ajută să fim plini de Duhul lui Dumnezeu
Mai devreme, am citat Efeseni 5:19 și acum doresc să pun acest verset în contextul lui alături de versetul 18: „Nu vă îmbătați de vin, aceasta este destrăbălare. Dimpotrivă, fiți plini de Duh.” Contrastul este între starea de beție și umplerea cu Duhul Sfânt. Unii păcătoși se dedau consumului de substanțe care alterează mintea în căutarea unei stări vremelnice de euforie. Sfinții trebuie să se predea pe ei înșiși controlului Duhului Sfânt, Singurul care poate da cu adevărat mângâiere și bucurie (Fapte 9:31; Rom. 14:17; Gal. 5:22). Noi trebuie să lăsăm Duhul să fie vinul sufletelor noastre. Thomas Ford a scris: „Duhul nu este doar apă, pentru a ne curăța și spăla, ci și vin pentru a ne înveseli și înviora.”[34] Noi bem acest vin înviorător al Duhului pe măsură ce cântăm aceste cuvinte insuflate de Duhul.
Practic vorbind, cum au parte oamenii de plinătatea Duhului? Apostolul ne spune aceasta în cele ce urmează: „...Vorbind între voi cu psalmi, cu imnuri și cu cântări duhovnicești, cântând și aducând laudă Domnului din toată inima.” Paul Bayne a spus: „Exercițiul cântării psalmilor este un mijloc prin care putem avea în noi mai mult din Duhul.” Tot așa cum cântarea cântecelor diavolului îi umple pe oameni de tot ce este imoral, „la fel cântarea adresată lui Dumnezeu dispune de o mare forță care ne face să fim plini de Duhul Lui cel bun”, a mai spus Bayne, pentru că psalmii sunt „de la Duhul”.[35] Acesta este un alt mod de a spune că ei sunt adevărate cântări duhovnicești.
Vreți ca Duhul Sfânt să vă umple? Vreți să le dați tinerilor o alternativă la muzica imorală și la consumul de substanțe nocive? Folosiți mijloacele harului. Cântați psalmii. Cântul psalmilor cu har în inimă ne ajută să ne umplem cu Duhul lui Dumnezeu.
3. Cântul psalmilor ne face capabili să ne închinăm lui Dumnezeu în orice situație
Noi nu venim să ne închinăm lui Dumnezeu având mintea ca o foaie albă pe care nu e scris nimic, ci fiind plini de gândurile și sentimentele din zilele săptămânii care a trecut. Noi nu trebuie să privim închinarea ca o formă de evadare din realitate, în timpul căreia, pentru scurt timp, putem pretinde că niciun strop din răul și suferința lumii nu e prezent acolo. În schimb, ar trebui să venim la închinare aducând tot ceea ce suntem lui Dumnezeu și, după cum spune Psalmul 62:8, să ne „vărsăm” inimile înaintea Lui. Pavel nu vorbește numai despre lucrarea Duhului de a ne determina să-L lăudăm pe Domnul (Efes. 5:19) și de a ne bucura în El (1 Tes. 1:6), ci și despre faptul că Duhul ne face să strigăm la Tatăl (Rom. 8:15; Gal. 4:6), chiar să gemem (Rom. 8:23; 2 Cor. 5:2, 4).
Psalmii ne ajută enorm în acest gest de vărsare a inimilor noastre înaintea lui Dumnezeu. Calvin a spus: „M-am obișnuit să numesc această carte, și cred că nu nepotrivit, «O anatomie a tuturor părților sufletului», pentru că nu este nicio stare sufletească de care cineva să fie conștient și care să nu fie reprezentată aici ca într-o oglindă.”[36] Desigur, mulți psalmi sunt plini de exaltare și bucurie, dar aceasta nu este totul
• Ești convins în adâncul tău de păcat? Urmează sfatul Psalmului 32:5: „Atunci Ți-am mărturisit păcatul meu și nu mi-am ascuns fărădelegea. Am zis: «Îmi voi mărturisi Domnului fărădelegile!» Și Tu ai iertat vina păcatului meu.”
• Ești persecutat? Psalmul 3:1-3 spune: „Doamne, ce mulți sunt vrăjmașii mei! Ce mulțime se scoală împotriva mea! Cât de mulți zic despre mine: «Nu mai este scăpare pentru el la Dumnezeu!» Dar Tu, Doamne, Tu ești scutul meu, Tu ești slava mea și Tu îmi înalți capul!”
• Ești deprimat? Psalmul 42:11 spune: „Pentru ce te mâhnești, suflete și gemi înăuntrul meu? Nădăjduiește în Dumnezeu, căci iarăși Îl voi lăuda; El este mântuirea mea și Dumnezeul meu.” • Te simți uitat de Dumnezeu? Psalmul 13:1 întreabă: „Până când, Doamne, mă vei uita neîncetat? Până când Îți vei ascunde Fața de mine?” Răspunsul credinței este la îndemână: „Eu am încredere în bunătatea Ta, sunt cu inima veselă, din pricina mântuirii Tale.” (v. 5)
• Ești în pericolul de a gândi că este mai bine să păcătuiești decât să asculți? Psalmul 73 spune: „Totuși era să mi se îndoaie piciorul și erau să-mi alunece pașii! Căci mă uitam cu jind la cei nesocotiți când vedeam fericirea celor răi... până ce am intrat în Sfântul Locaș al lui Dumnezeu și am luat seama la soarta de la urmă a celor răi... Cum sunt nimiciți într-o clipă!” (v. 2-3, 17, 19)
• Ești tulburat de atitudinile păcătoase ale celor din jurul tău? Întărește-te cu cuvintele Psalmului 120:6-7: „Destul mi-a locuit sufletul lângă cei ce urăsc pacea. Eu sunt pentru pace, dar de îndată ce vorbesc eu, ei sunt pentru război.”
• Te temi de vremuri și ești consternat de evenimentele actuale care sunt o amenințare pentru bunăstarea poporului lui Dumnezeu? Psalmul 56:3-4 spune: „Ori de câte ori mă tem, eu mă încred în Tine. Eu mă voi lăuda cu Dumnezeu, cu Cuvântul Lui. Mă încred în Dumnezeu și nu mă tem de nimic: ce pot să-mi facă niște oameni?”[37]
Închinarea este una superficială dacă afișează în mod constant o față fericită. Însă psalmii nu poartă o asemenea mască. Ei ne scutesc de o astfel de ipocrizie.[38] Și, în același timp, ei ne izbăvesc de preocuparea excesivă de sine ridicându-ne privirea de la noi și necazurile noastre spre Domnul. Ei sunt un model pentru rugăciunile noastre personale și de mijlocire, precum și o mângâiere pentru sufletele noastre, în special în vremuri de ispită și necaz.[39] Cotton spune despre cântul psalmilor că „reduce intensitatea stărilor de melancolie și mânie, da, și risipește ispitirile duhurilor rele, 1 Sam. 16:23”.[40] Robert Sanderson (1587-1662) a denumit Cartea Psalmilor „comoara mângâierii”. Cu siguranță, el a știut ce spune. Cândva episcop de Lincoln, Sanderson a fost exclus din corpul profesoral de la Oxford și închis din ordinul Parlamentului, însă el a continuat să găsească o prețioasă mângâiere în Psaltire. El a descris Psaltirea astfel:
„[Psaltirea] este potrivită tuturor persoanelor și nevoilor. Ea este capabilă să ridice sufletul din deprimare prin frecventa menționare a îndurărilor lui Dumnezeu față de păcătoșii care se pocăiesc; să stârnească dorința sfântă; să crească bucuria; să potolească tristețea; să hrănească nădejdea și să ne învețe răbdarea în timp ce așteptăm ușurarea care vine de la Dumnezeu; este capabilă să nască încrederea în mila, puterea și providența Creatorului nostru; și să ne facă să ne supunem voii Sale; și atunci, și doar atunci, să ne socotim fericiți.”[41]
Psalmii fac legătura dintre experiența noastră subiectivă și realitatea lui Dumnezeu. Noi suntem obligați să ne uităm la situația noastră din perspectiva lui Dumnezeu și a puterii Lui de a izbăvi. După cum spune Geerhardus Vos, psalmii „exprimă răspunsul subiectiv la lucrările obiective ale lui Dumnezeu făcute pentru și printre oamenii Lui”.[42] Ei ne arată adâncimea comuniunii de care ne putem bucura cu Dumnezeul nostru care este credincios legământului Său, în timp ce ne închinăm înaintea Lui individual sau în comunitate, încredințându-ne cu totul Lui. Ei îndeamnă la bizuirea pe promisiunile lui Dumnezeu, promovează râvna pentru El și poporul Lui și ne mișcă inima pentru a-I arăta iubirea noastră în calitate de copii ai Lui, turmă a lui Dumnezeu și mireasă a lui Dumnezeu. Ei ne ajută să ne rugăm împotriva dușmanilor lui Dumnezeu și a dușmanilor noștri și să găsim mângâiere sub aripile Mântuitorului nostru. În legătură cu aceasta, ar trebui observat că nu este nicio problemă în a cânta așa-numiții psalmi de imprecație (care conțin blesteme) care, după cum spune Johnston, „strigă către Dumnezeu ca să-i înlăture, să-i părăsească și să-i nimicească cu desăvârșire pe cei răi”. El continuă: „E important să ne reamintim că fiecare dintre acești psalmi înalță către Domnul un strigăt după dreptate care plasează problema răului în mâinile Domnului și așteaptă apoi răzbunarea Lui.”[43]
Acești psalmi nu exprimă, așa cum s-a spus, sentimente necreștine. Ei nu sunt doar niște expresii ale supărării sau resentimentului personal. Mai degrabă, ei sunt o recunoaștere solemnă a faptului că trăim într-o lume căzută, printre oameni care se luptă contra lui Dumnezeu și a Cristosului Său și că o astfel de soartă a oamenilor, dacă nu se pocăiesc, este atât dreaptă, cât și sigură. Prin urmare, prin psalmii de blestem, noi nu cerem o răzbunare personală, ci ne rugăm pentru slava lui Dumnezeu și binele Bisericii. Mai mult, psalmii de imprecație sunt consecvenți în rugăciunea lor pentru mântuirea prigonitorilor Bisericii. Însă, dacă prigonitorii Bisericii, care Îl atacă pe Dumnezeu și Biserica cu o ură și o mânie vehemente, refuză să se pocăiască de păcatul lor, acești psalmi ne învață că cei drepți pot, cu frică și cutremur, să manifeste o mânie sfântă față de cei care, în mod ostentativ, Îl sfidează pe Dumnezeu, sfidează Legea Lui și Evanghelia. Astfel de strigăte sunt „cu adevărat revărsările unei inimi înfuriate de ceea ce este rău, indignate pe bună dreptate și pline de râvnă pentru Dumnezeu și dreptatea Lui (Rom. 12:19; Efes. 4:26)”.[44]
Astfel, „acești psalmi demonstrează credință în Domnul în mijlocul traumei provocate de situațiile vieții reale și ne învață să exprimăm o indignare sfântă, morală față de cei care se împotrivesc Împăratului numit de Dumnezeu și împărăției Lui”.[45] Sunt multe câștiguri practice importante în cântul psalmilor. Acesta este un mijloc prin care Cuvântul lui Cristos poate locui din belșug în noi și prin care Duhul Sfânt ne poate umple. Cântul psalmilor oferă, de asemenea, originalitate închinării noastre, pentru că Psalmii reflectă fiecare dimensiune a experienței umane. Indiferent care este starea sau situația noastră, noi putem descoperi un punct de plecare în Psalmi pentru a ne regăsi calea înapoi spre Dumnezeu și spre bogățiile harului Său. De fapt, uneori, când credincioșii s-au aflat într-o stare foarte deplorabilă din punct de vedere spiritual, emoțional și fizic, fiindu-le greu să citească sau să se roage, Dumnezeu i-a ridicat readucându-le Psaltirea în memorie cu puțin efort.
FRUMUSEȚEA ȘI SLAVA CÂNTULUI PSALMILOR
Am observat că Psalmii vorbesc pe larg despre experiența umană. Și totuși ei ne duc dincolo de situația noastră prezentă. Ne ridică la o slavă care transcende mica noastră viață și problemele imediate. Modul în care o fac ne oferă ultimul set de motive pentru cântul psalmilor.
1. Psalmii ne unesc cu credincioșii din toate timpurile
Cântările compuse de oameni, cu scopul folosirii lor în închinare, pot avea o mare importanță personală, dar ele sunt deseori limitate în orizontul lor sau „durata de viață”. Fiecare familie, biserică sau confesiune își are propriile cântări favorite. Multe cântări de laudă ies repede din istorie, dispărând după câțiva ani sau decenii, în cel mai bun caz. O mică minoritate a unor astfel de cântări rămâne în uz de-a lungul secolelor. Cele mai multe au fost uitate cu trecerea anilor. Psalmii, totuși, ne unesc cu Biserica lui Isus Cristos din toate timpurile și locurile, subliniind astfel o solidă teologie a legământului care ne ajută să citim Biblia mai profitabil. Noi cântăm aceleași cântări pe care David, Isaia și Daniel le-au folosit pentru a se închina lui Dumnezeu. Noi ne închinăm, după cum a spus Geerhardus Vos, într-o „unitate vitală” cu sfinții Vechiului Testament, pentru că „noi suntem fiii profeților și ai [legământului] pe care Dumnezeu l-a făcut cu Avraam”.[46]
Noi ne unim cu Domnul Isus și cu apostolii Lui, pentru că acestea sunt cântări pe care ei le-au cântat și promovat „în sinagogi (de ex., Fapte 13:32-39; 17:1-3) și biserici (Efes. 5:19; Col. 3:16) de-a lungul și de-a latul Imperiului Roman... Domnul Isus și apostolii Lui au citat din Psaltire mai mult decât din orice altă carte a Vechiului Testament în predicile și scrierile lor.”[47]
Noi suntem solidari, de asemenea, cu Biserica Primară, pentru că istoricii antici ai Bisericii, alături de Augustin și Ioan Gură de Aur, ne spun că ei au cântat psalmi.[48] Cântul psalmilor a fost esența închinării lor zilnice în cadrul liturghiei Bisericii până în Evul Mediu.[49] Când Luther a pornit Reforma, a lansat chemarea de a se traduce Cartea Psalmilor pentru ca oamenii de rând să poată cânta Cuvântul lui Cristos.[50] Calvin și colegii lui au auzit chemarea respectivă și au alcătuit primele versiuni poetice ale Psalmilor pentru uzul congregațional – adică, Psalmii ebraici au fost traduși în versuri în franceză (Psaltirea Geneveză, 1562), germană (Ambrosius Lobwasser, 1573), olandeză (Psaltirea lui Petrus Datheen, 1566), engleză (Psaltirea Sternhold & Hopkins, 1564 sau Psaltirea Scoțiană, 1650) și în multe alte limbi, iar pentru aceste versuri s-au compus niște melodii simple. După Reformă, psalmii au fost însoțitorii dragi ai credincioșilor scoțieni cunoscuți sub numele de „Covenanters”[51] și ai puritanilor, atât în Anglia, cât și în Noua Anglie prin toate încercările și suferințele lor.[52] Colecția intitulată Bay Psalm Book a fost prima carte publicată în coloniile americane![53] Când William Perkins, numit adesea părintele puritanismului, a fost întrebat de ce cântă încă psalmii poporului Israel, el a spus că credința Bisericii din toate timpurile este „mereu una și aceeași”.
Credincioșii din orice veac au parte de aceleași haruri, sentimente, nevoi și suferințe și, prin urmare, aceiași psalmi sunt la fel de potriviți pentru a fi cântați azi de Biserică, precum erau atunci când au fost scriși.[54] Această convingere a dus la păstrarea cântului psalmilor în multe biserici reformate până în ziua de azi.
Atunci când cântăm psalmi, noi împlinim o viziune profetică a Psalmilor înșiși care se extinde asupra multor generații (Ps. 78:3-8; 79:13). Ne unim lauda cu prinosurile tuturor generațiilor anterioare de sfinți. Ne adresăm generațiilor viitoare, lăsându-le o moștenire a închinării biblice (Ps. 78:4; 145:4). Și spunem împreună cu psalmistul: „Să se scrie lucrul acesta pentru neamul de oameni care va veni și poporul care se va naște să laude pe Domnul.” (Ps. 102:18)
2. Psalmii ne ridică ochii spre nădejdea slavei
Deși Psalmii vorbesc despre problemele și dorințele noastre personale de a fi izbăviți, viziunea lor este mult mai largă. Ei nu așteaptă altceva decât ca Dumnezeu să vină să judece lumea și să încheie răscumpărarea întregii Creații (Ps. 96:13; 98:9). Geerhardus Vos spune că Psalmii ne învață că „viitorul Îl are în centru pe Dumnezeu în cel mai înalt grad”.[55]
Împărăția lui Dumnezeu va veni și psalmistul ne învață să cântăm despre acest lucru ca și când s-a întâmplat deja: „Să se bucure cerurile și să se veselească pământul: să mugească marea cu tot ce cuprinde ea! Să tresalte câmpia, cu tot ce e pe ea, toți copacii pădurii să strige de bucurie înaintea Domnului! Căci El vine, vine să judece pământul. El va judeca lumea cu dreptate și popoarele după credincioșia Lui.” (Ps. 96:11-13) De aceea, cântul psalmilor cultivă în noi o mare speranță, cât Dumnezeu de mare, care depășește îngrijorările noastre personale, disputele contemporane și problemele naționale. Anthony Selvaggio scrie: „Psalmii au păstrat înaintea ochilor noștri realitatea că Dumnezeu Și-a impus prezența, și Și-o va impune, în istorie în moduri cataclismice, aducând în cele din urmă o pace și odihnă veșnică poporului Său...
Cântul psalmilor îl ajută pe credincios să fie în așteptarea Împărăției lui Dumnezeu.”[56] Acest lucru este de mare ajutor, deoarece ne izbăvește de tendința constantă de a ne concentra asupra lucrurilor mărunte și ne ajută să ne fixăm inima și mintea asupra lucrurilor de sus.
3. Psalmii Îi acordă lui Dumnezeu locul suprem în închinarea noastră
Cântul psalmilor a fost întotdeauna o trăsătură deosebită a credinței, devoțiunii și a unei vieți zilnice trăite conform Bibliei. Și nu e de mirare! Viziunea reformată despre Dumnezeul suveran care a făcut toate lucrurile pentru slava Lui, care lucrează totul după sfatul voii Sale și care Și-a descoperit slava și dragostea statornică în mod suprem în Persoana și Lucrarea Fiului Său întrupat, Isus Cristos – această viziune a lui Dumnezeu este înrădăcinată în Psalmi, confirmată și elaborată în fiecare aspect. Nu există nicio altă carte de laudă mai potrivită pentru credința creștinilor. Psalmii ne învață să cântăm despre următoarele atribute ale lui Dumnezeu:
• Suveranitatea Lui – „Domnul împărățește, îmbrăcat cu măreție; Domnul este îmbrăcat și încins cu putere...” (Ps. 93:1)
• Înțelepciunea Lui – „Cât de multe sunt lucrările Tale, Doamne! Tu pe toate le-ai făcut cu înțelepciune și pământul este plin de făpturile Tale.” (Ps. 104:24)
• Iubirea Lui – „Lăudați pe Domnul căci este bun, căci în veac ține îndurarea Lui.” (Ps. 136:1) Inima devoțiunii creștine bate în ritmul inimii Psaltirii: „Dați Domnului slava cuvenită Numelui Său!” (Ps. 96:8) „De la răsăritul soarelui, până la apusul lui, fie Numele Domnului lăudat.” (Ps. 113:3) „Fiecare neam de om să laude lucrările Tale și să vestească lucrările Tale cele mari!... Gura mea să vestească lauda Domnului și orice făptură să binecuvânteze Numele Lui cel sfânt în veci de veci!” (Ps. 145:4, 21)
CONCLUZIE
Istoria Bisericii spune că atunci când oamenii au început să se îndepărteze de o credință care Îl are în centru pe Dumnezeu, ei au întors spatele și Psaltirii. Imaginea unui Dumnezeu suveran, oferită de Psalmi, s-a dovedit de neacceptat pentru cei care au dorit să facă mult caz de voința liberă a omului și de închipuita capacitate de a-și fi propriul mântuitor. Pe de altă parte, cum putem spera să restabilim credința biblică în zilele noastre dacă nu ne hrănim credința cu „rația necesară pentru suflet” care se află în psalmii insuflați divin?[57]
Vă întrebați de unde să începeți? Dacă cântul psalmilor e ceva nou pentru voi, căutați una dintre variantele în versuri menționate mai sus.[58] Căutați un psalm favorit care are deja o melodie atașată pe care o știți și vă place. Începeți cât puteți mai bine pentru „a striga de bucurie către Domnul” (Ps. 100:1). Începeți cu ceea ce știți deja și apoi extindeți-vă cercetarea asupra bogățiilor cuprinse în această carte a laudelor.
De exemplu, nu vă opriți numai la a face rost de o Psaltire din care să învățați să cântați. Folosiți-vă de numeroasele resurse de pe Internet și în special de cele înregistrate pe CD. Ascultați în mod repetat variantele audio ale acestor psaltiri (în engleză, de exemplu, Book of Psalms for Singing, The Psalter, The Book of Psalms for Worship și Trinity Psalter) atunci când sunteți în mașină. Copiii voștri pot memora multe părți ale acestor psaltiri cu puțin efort. Poate că biserica voastră ar putea adăuga un psalm al lunii în cadrul programelor de închinare de dimineață și de seară pentru a-i ajuta pe oameni să se familiarizeze cu Psaltirea. Ați putea trimite prin email porțiuni din Psaltire către congregație în fiecare săptămână pentru ca familiile să le poată repeta împreună în închinarea lor de acasă. Atunci când parcurgeți Biblia în cadrul închinării din familie, citați frecvent părți din Psaltire pe care le-ați învățat pentru a explica textele pe care le citiți și pentru a vă exprima lauda în lumina lor. Cu cât cineva devine mai familiar cu Psaltirea, cu atât mai ușor și mai natural devine acest lucru. Aceasta se aplică în mod egal la predicare și la închinarea publică. Psaltirea în limba engleză The Book of Psalms for Worship are chiar o aplicație pentru telefoane mobile și tablete care include toate notațiile muzicale și partea audio pentru a asculta melodiile. Aceasta permite și transferul între dispozitive. Este utilă pentru învățarea psalmilor chiar dacă biserica din care faceți parte nu folosește această psaltire.[59]
Dacă vă străduiți în mod conștient să învățați mai bine psalmii cântându-i, veți descoperi repede că există viață și putere divină în aceste cântări și că ele sunt un mijloc de a vă apropia mai mult de Cristos și de a vă hrăni din bogățiile harului Său. Îl veți percepe pe Dumnezeu într-un mod și mai glorios, iar proviziile Tatălui vostru ceresc, pe care El vi le pune la dispoziție pentru toate nevoile voastre, vor fi și mai îmbelșugate. Veți învăța în mod direct că psalmii sunt cu adevărat cântările Domnului, Cuvântul lui Cristos și un mijloc al harului pregătit în mod divin pentru sufletul vostru.
Ultimele decenii însă au fost marcate de o trezire a interesului în privința cântării psalmilor în multe cercuri.[1] Biserica Reformată Prezbiteriană din America de Nord a alcătuit două psaltiri versificate foarte răspândite ale Psalmilor, The Book of Psalms for Singing (1973) și The Book of Psalms for Worship (Crown & Covenant Publications, 2009).[2] Organizația The Great Commission Publications a cooperat cu editura Crown & Covenant pentru a publica Trinity Psalter (2000), un volum care însoțește bine-cunoscuta culegere de imnuri Trinity Hymnal (ediția revizuită, 1990) folosită de multe congregații aparținând Bisericii Prezbiteriene din America și Bisericii Prezbiteriene Ortodoxe. Biserica Prezbiteriană Reformată Asociată, tot în colaborare cu Crown & Covenant, a publicat volumul The ARP Psalter with Bible Songs (2011).
Între timp, Bisericile Reformate Libere, Congregațiile Reformate Heritage și Bisericile Reformate Protestante continuă să folosească volumul intitulat The Psalter (1912), care a fost alcătuit de un comitet mixt alcătuit din nouă biserici prezbiteriene și reformate sub conducerea vechii Biserici Prezbiteriene Unite din America de Nord. Astăzi, acest volum este publicat de editura The Reformation Heritage Books. Biserica Reformată Creștină publică două versiuni ale culegerii Psalter Hymnal (1975, 1987), ambele bazându-se pe ediția din 1912. Recent, ei au publicat un al treilea volum care poartă titlul Psalms for All Seasons: A Complete Psalter for Worship (2012). Pentru cei cărora le place faimoasa ediție a Psaltirii Geneveză (1562), toate aceste volume includ o mare selecție de psalmi utilizând melodii geneveze.
Psaltirea Geneveză completă în engleză a fost publicată de Bisericile Reformate Canadiene ca parte a culegerii lor denumite Book of Praise: The Anglo-Genevan Psalter (ediția revizuită, 2014). În final, editura Blue Banner Books din Rowlett, Texas, a publicat The Comprehensive Psalter (2000), o nouă ediție pe note a renumitei Psaltiri Scoțiene de la 1650.
Ținând cont de toate aceste resurse pe care le avem la îndemână, este bine să reflectăm asupra întrebărilor de bază care fac obiectul acestei broșuri: ar trebui să cântăm psalmii azi?[3] De ce să îi cântăm? Poate că întrebarea reală este de ce creștinii vorbitori de limbă engleză au renunțat la cântul psalmilor? De ce nu îi mai cântăm? Dar este mai bine întotdeauna să privim lucrurile într-o lumină pozitivă, prin urmare, vom începe să răspundem întrebării enunțate anterior în mai multe moduri.
BAZA BIBLICĂ PENTRU CÂNTUL PSALMILOR
Noi, cei care susținem absoluta autoritate a Cuvântului lui Dumnezeu, ar trebui să fim călăuziți de Scriptură în tot ceea ce facem. Acest lucru este adevărat în mod special cu privire la închinarea publică, pentru că în cadrul ei noi trebuie să-I oferim lui Dumnezeu ceea ce Îi place Lui. Din reverență pentru sfințenia Lui (Lev. 10:3), noi trebuie să ne închinăm lui Dumnezeu așa cum ne-a poruncit El în Cuvântul Său.[4] Permiteți-mi să prezint trei motive biblice pentru care ar trebui să cântăm psalmi.
1. Dumnezeu a dat Psalmii poporului Israel și tuturor neamurilor pentru a-i cânta
Care este originea Cărții Psalmilor? În esență, psalmii au fost insuflați de Duhul Sfânt (Efes. 5:18-21). Deși mai mulți oameni au contribuit la alcătuirea cărții[5] sub insuflarea Duhului, principalul ei autor a fost David, „cântărețul plăcut al lui Israel” (2 Sam. 23:1). Ca împărat ales de Dumnezeu, David a poruncit ca psalmii să fie folosiți în închinare (1 Cron. 25). El însuși a compus mulți psalmi (cam jumătate din psaltire) și a organizat leviții sub conducerea lui Asaf pentru a cânta acești psalmi folosind acompaniament instrumental pentru slujba de la Templul pe care Solomon avea să-l construiască (1 Cron. 25). El chiar a propus ca anumiți psalmi compuși de el să fie utilizați în cadrul unei slujbe speciale de mulțumire care să inaugureze folosirea lor (1 Cron. 15:16-17; 16:4-36).[6] Acești muzicieni de la Templu erau, de asemenea, profeți insuflați divin pentru a putea scrie și ei „cântarea Domnului” (1 Cron. 25:1, 6-7). Astfel a început compunerea și alcătuirea colecției pe care noi o numim Cartea Psalmilor.[7] Titlul ei ebraic tradițional este Sêpher Tehillim, care înseamnă „Cartea Laudelor”.[8] Denumirea ei ebraică mai poate fi tradusă și în alte moduri – „Cartea Rugăciunilor” sau „Cartea Imnurilor”. Traducerea engleză a titlului cărții (Psalms) a derivat de la versiunile greacă (Septuaginta) și latină (Vulgata), având la bază cuvântul grecesc psalmos, care vine de la verbul psallo, însemnând „a cânta psalmi” sau „a cânta un imn”. Numele de „psaltire” provine de la titlul grecesc al Cărții Psalmilor (Psalmoi), care, deseori, este tradus ca „Laude”.
O psaltire în versuri (metrică) este o traducere cantabilă a Cărții Psalmilor. Dumnezeu a dorit ca poporul Israel să cânte psalmii, în special în cadrul închinării publice. De exemplu, Psalmul 92 este intitulat „Un psalm. O cântare pentru ziua Sabatului.” și începe astfel în versetul 1: „Frumos este să lăudăm pe Domnul și să mărim Numele Tău, Preaînalte.” Este adevărat că psalmii pot servi totodată ca rugăciuni[9] și că ei sunt o sursă bogată de învățătură și de instruire practică[10]. Însă cuvintele ebraice pentru a cânta și cântare apar de mai bine de 180 de ori în Cartea Psalmilor.[11] Psalmii aproape că strigă să fie cântați. Prin urmare, nu este surprinzător că, atunci când împăratul Ezechia a restabilit închinarea în Iuda, el le-a zis leviților „să laude pe Domnul cu cuvintele lui David și ale proorocului Asaf” (2 Cron. 29:30).
În același timp, noi nu ar trebui să ne gândim la psalmi ca fiind destinați pentru uzul exclusiv al poporului Israel. Chiar psalmii însăși îndeamnă toate națiunile să se alăture cântărilor pe care poporul Israel le cântă Domnului. De exemplu, Psalmul 96:1 spune: „...Cântați Domnului toți locuitorii pământului!” Psalmul 100:1 spune: „Strigați de bucurie către Domnul, toți locuitorii pământului!” Psalmul 117:1 poruncește: „Lăudați pe Domnul toate neamurile, lăudați-L toate popoarele!” Psalmii au un accent și o așteptare cu caracter misionar conform cărora toate popoarele se vor întoarce la Domnul și-L vor lăuda (Ps. 22:27; 66:4; 67:1-3; 86:9). Psalmul 96:3, spune: „Povestiți printre neamuri slava Lui, printre toate popoarele minunile Lui.” Scopul acestei declarații este acela de a chema pe toți oamenii să i se alăture lui Israel în cântarea acestor psalmi de laudă Domnului. Citând profețiile conținute în Psalmi și Isaia (Rom. 15:8-12), apostolul Pavel mărturisește: „Totuși v-am scris... în puterea harului pe care mi l-a dat Dumnezeu, ca să fiu slujitorul lui Isus Hristos între neamuri. Eu îmi împlinesc cu scumpătate slujba Evangheliei lui Dumnezeu, pentru ca neamurile să-I fie o jertfă bine primită, sfințită de Duhul Sfânt.” (Rom. 15:16)
De ce ar trebui să cântăm psalmii? Primul motiv este acela că Dumnezeu i-a dat întregii Lui Biserici, atât evreilor cât și neamurilor deopotrivă, atât sub Vechiul Legământ, cât și sub cel Nou. Bradley Johnston spune: „Apostolul Pavel le-a poruncit bisericilor din Efes (5:19) și Colose (3:16) să cânte din psaltire și a făcut comentarii pe marginea cântului psalmilor în biserica din Corint (14:15, 26). Iacov, de asemenea, le-a poruncit cititorilor lui să cânte psalmi (5:13).”[12]
Cineva, totuși, ar putea obiecta spunând că psalmii sunt niște cântări aparținând Vechiului Legământ și că sunt destul de nepotriviți pentru poporul lui Cristos din Noul Legământ. Acest lucru ne determină să analizăm următorul motiv pentru cântul psalmilor.
2. Psalmii Îl prezintă pe Cristos în suferințele și slava Lui
Deși scriși sub Vechiul Legământ, psalmii sunt foarte relevanți pentru poporul lui Dumnezeu din Noul Legământ. Dintre multele citate din Vechiul Testament pe care le găsim în Noul Testament, peste 40% sunt din Psalmi – 116 fiind citări directe.[13] Numai Epistola către Evrei singură citează 10 psalmi diferiți (2, 8, 22, 40, 45, 95, 102, 104, 110, 118).[14] Pe lângă aceste citări, sunt multe alte aluzii indirecte la Psalmi în tot Noul Testament.[15]
Domnul nostru Isus Cristos ne-a învățat că Psalmii sunt despre El. Luca 24:44 spune: „Apoi le-a zis: «Iată ce vă spuneam când încă eram cu voi, că trebuie să se împlinească tot ce este scris despre Mine în Legea lui Moise, în Profeți și în Psalmi.»” Deși noi nu mai suntem sub legile civile și ceremoniale evreiești, în termenii detaliilor lor, Vechiul Testament nu este un document ieșit din uz. Vechiul Testament mărturisește despre Cristos (Ioan 5:39; Rom. 3:21) și „tot ce a fost scris mai înainte, a fost scris pentru învățătura noastră” (Rom. 15:4).
Ce ne învață Vechiul Testament despre Cristos? Domnul nostru rezumă aceasta în Luca 24:46-47: „Așa este scris și așa trebuia să pătimească Cristos și să învieze a treia zi dintre ce morți. Și să se propovăduiască tuturor neamurilor în Numele Lui, pocăința și iertarea păcatelor, începând din Ierusalim.” Prin urmare, când ne întoarcem la Psalmi, noi ar trebui să ne așteptăm să găsim teme ale suferințelor și morții lui Cristos, ale învierii și înălțării Lui[16] și ale lucrării Lui biruitoare de mântuire a păcătoșilor din toate națiunile lumii. După cum a scris Luther în Prefața lui la Psalmi (1531):
„Da, psaltirea trebuie să ne fie scumpă și dragă, dacă nu pentru altceva, măcar pentru promisiunea clară pe care o prezintă cu privire la moartea și învierea lui Cristos, la prefigurarea Împărăției Lui și a întregii stări și organizări a creștinismului, până acolo încât poate fi intitulată, pe bună dreptate, o Mică Biblie, în care tot ceea este conținut în întreaga Biblie este cuprins frumos, succint și comprimat ca într-un ghid sau manual.”[17]
Psalmii sunt plini de Cristos.[18] Sunt afirmații care fac referire clară la slăvitul Fiu al lui Dumnezeu, cum este Psalmul 2, în care Dumnezeu Îl numește pe Cristos Fiul Lui uns, așezat pe „muntele cel sfânt” și Psalmul 110:1 care spune: „Domnul a zis Domnului Meu: «Șezi la dreapta Mea până voi pune pe vrăjmașii Tăi sub picioarele Tale.»” (Comp. Mat. 22:41-46; Evrei 1:13.) Există profeții emoționante despre persoana unică a lui Cristos și lucrarea Lui pământească, despre trăsăturile și experiențele Lui, în special despre moartea Lui, cum este cazul Psalmului 22:1: „Dumnezeule! Dumnezeule! Pentru ce m-ai părăsit...” (Comp. Marcu 15:34.)[19] Acest psalm vorbește, de asemenea, de triumful misiunii Lui de răscumpărare în versetul 27, anunțând timpul când „toate marginile pământului își vor aduce aminte și se vor întoarce la Domnul: toate familiile neamurilor se vor închina înaintea Ta“. Mai mult, lamentările din Cartea Psalmilor nu ne ajută doar în exprimarea propriei noastre suferințe, atunci când trecem prin încercări, ci și în cugetarea asupra suferințelor lui Cristos și a slavei care va fi descoperită.
Pe lângă toate acestea, după cum spune David Murray, nu doar psalmii mesianici sunt cei care ni-L arată pe Cristos. În Psalmi, noi Îi cântăm lui Cristos, ori de câte ori Îl lăudăm pe Dumnezeu ca Stânca noastră, Scutul nostru, Împăratul nostru și Răscumpărătorul nostru. Și aceasta deoarece Cristos, ca Fiu al lui Dumnezeu și ca A Doua Persoană binecuvântată a Trinității, este singurul Mijlocitor al lucrărilor mântuitoare ale lui Dumnezeu. Psalmii ne învață să cântăm cu Cristos[20], pentru că, în natura Lui umană, Domnul Isus a fost un israelit credincios care a crescut cu psalmii – un aspect la care mă voi reîntoarce imediat. Și ei ne conduc să cântăm despre Cristos. Dumnezeu a modelat în mod suveran viața lui David astfel ca, în multe dintre experiențele sale, el să-L prefigureze pe Cristos.[21] Psalmii nu sunt doar niște meditații spirituale ale unui israelit obișnuit; ei se concentrează asupra Domnului ca Împăratul Uns.[22] Astfel, însăși rugăciunea lui David din Psalmul 31:5 devine rugăciunea lui Cristos din clipa morții: „În mâinile Tale îmi încredințez duhul!” (Comp. Luca 23:46.)
Psalmii Îl descoperă pe Cristos în întregime ca Persoană, Îi descoperă trăsăturile de caracter, funcțiile, experiențele și slava Lui. De aceea, este potrivit pentru creștini să-i cânte, deoarece ei dau glas credinței și speranței noastre în Domnul Isus, precum și iubirii noastre pentru El.
În acest punct, totuși, cineva ar putea obiecta spunând că, deși creștinii ar trebui să studieze psalmii, nu există niciun motiv sau nicio justificare ca noi să-i cântăm. Răspunsul la această obiecție ne conduce spre următorul motiv pentru a cânta psalmi.
3. Cristos și Biserica Noului Testament au cântat psalmii
Domnul Isus Cristos este marele nostru exemplu de adevărat Om al lui Dumnezeu. Creștinismul este rezumat în cuvintele Lui: „Veniți după Mine!”[23] De aceea, este important să știm că, atunci când Cristos a sărbătorit ultimul Lui Paște și a instituit Cina Domnului – în momentul trecerii de la Vechiul Legământ la cel Nou –, El a cântat psalmii. Matei 26:30 ne spune: „După ce au cântat cântarea, au ieșit în Muntele Măslinilor.” (A se vedea și Marcu 14:26.) Cuvintele „au cântat cântarea” (humneō) înseamnă a-I cânta o cântare de laudă lui Dumnezeu. Tradiția de Paște era să se cânte „Hallelul Egiptean”, constând în Psalmii de la 113 până la 118.[24] În noaptea dinaintea răstignirii Lui, Domnul Isus, împreună cu ucenicii Lui aleși, Îl lăudau pe Dumnezeu cântând psalmii![25]
După învierea lui Cristos, pe măsură ce predicarea Evangheliei a dus la formarea Bisericii din evrei și neamuri, și aceștia cântau psalmii de asemenea. În Efeseni 5:18-19 scrie: „... dimpotrivă, fiți plini de Duh. Vorbiți între voi cu psalmi, cu imnuri și cu cântări duhovnicești și cântând și aducând laudă Domnului din toată inima.” În Coloseni 3:16, se spune: „Cuvântul lui Cristos să locuiască din belșug în voi în toată înțelepciunea, învățându-vă și sfătuindu-vă unii pe alții cu psalmi, cu imnuri și cu cântări duhovnicești, cântând lui Dumnezeu cu mulțumire în inima voastră.” Toți acești trei termeni – psalmi, imnuri și cântări duhovnicești (care se suprapun ca semnificație) – sunt folosiți frecvent în Biblie pentru a face referire la conținutul psalmilor.[26] De exemplu, toate cele trei cuvinte[27] apar în traducerea greacă a titlului Psalmului 76.[28] John Cotton (1584-1652) a observat că aceste cuvinte sunt „chiar titlurile cântărilor lui David, așa cum ne sunt date nouă de Însuși Duhul Sfânt”.[29] Cotton ne reamintește de ceva ce marii editori ai Bibliilor de azi se pare că au uitat, și anume, că titlurile atașate multor psalmi sunt parte din textul ebraic și, prin urmare, parte a Cuvântului insuflat al lui Dumnezeu. Mai mult, în Efeseni 4:8, 26, Pavel citează de două ori din Psalmi, înainte de a porunci să se cânte „psalmi, imnuri și cântări duhovnicești” în Efeseni 5:18-19. Ar fi foarte ciudat ca Pavel să folosească acest limbaj dacă nu intenționa să se refere la Cartea Psalmilor. Prin urmare, putem trage concluzia că Pavel a învățat bisericile nou-testamentare să se folosească de Psalmi ca de o bogată și variată colecție de cântări sacre.
Toate cele trei motive biblice în favoarea cântării psalmilor rezultă dintr-un mare adevăr – și anume, din unicitatea Cărții Psalmilor ca parte a Sfintei Scripturi, Cuvântul plin de autoritate, veșnic, viu și puternic al lui Dumnezeu. A fost plăcerea Duhului să includă o colecție de imnuri în canonul Scripturii. Originea divină unică a acestei colecții lasă să se înțeleagă că nu mai pot fi alte cântări ca acestea, ca dar al lui Dumnezeu pentru Biserica Sa, iar ascultarea de voia Lui cere ca poporul lui Dumnezeu să le folosească așa cum dorește și poruncește Dumnezeu – ca o jertfă de laudă pe care I-o aducem Lui.
Vedem deci că există un motiv biblic puternic pentru cântul psalmilor. Ei sunt darul lui Dumnezeu, pentru Israel și pentru toate națiunile, cu ajutorul căruia să I se aducă laude Lui. Ei Îl slăvesc pe Cristos ca pe Acela care a suferit și a intrat în slava Sa pentru a-i mântui pe păcătoși. Și ei au fost cântările Domnului Isus, ale apostolilor Săi și ale Bisericii Apostolice.
CÂȘTIGURILE PRACTICE ALE CÂNTULUI PSALMILOR
Cântul psalmilor este datoria noastră biblică, dar, în același timp, ne putem și bucura deoarece această practică este și spre binele nostru. Întreg Cuvântul lui Dumnezeu este spre folosul nostru și există un mare câștig în cântul psalmilor. Este bine ca inimile noastre să fie lărgite (Ps. 119:32), iar credința și mintea să ne fie întărite și pline de putere prin harul lui Dumnezeu (Ps. 42:5, 11; Evrei 13:9; 1 Petru 5:10). Cântarea psalmilor este un prețios mijloc al harului care, sub binecuvântarea Duhului, le poate face mult bine sufletelor noastre.[30]
1. Cântul psalmilor face ca Cuvântul lui Cristos să locuiască din belșug în noi
Să ne întoarcem la Coloseni 3:16: „Cuvântul lui Cristos să locuiască din belșug în voi în toată înțelepciunea, învățați-vă și sfătuiți-vă unii pe alții cu psalmi, cu imnuri și cu cântări duhovnicești, cântând lui Dumnezeu cu mulțumire în inima voastră.” Construcția acestei fraze ne arată că Pavel pune semnul egal între „psalmi, imnuri și cântări duhovnicești” și „Cuvântul lui Cristos”.
Puține activități ne mișcă inimile mai mult decât o face cântul. Muzica angajează sentimentele și imprimă cuvinte în memorie. Așadar, ce cale mai bună există pentru ca inimile să fie mișcate de Cuvântul lui Dumnezeu decât aceea de a-l cânta? William Ames a scris despre cântul psalmilor că are următoarele avantaje față de simpla lor citire: (1) „aduce un fel de dulce desfătare minților evlavioase”; (2) facilitează „o meditație mai clară și mai concentrată”; și (3) duce la mai multă „edificare reciprocă”.[31]
Cântul psalmilor va îmbogăți inimile noastre cu adevărul lui Dumnezeu. Jean Calvin a spus că „noi ar trebui să cântăm cu gura și cu inima”, cu mintea noastră concentrată asupra „înțelesului duhovnicesc al cuvintelor”.[32] Ce altă cale mai bună avem pentru a face aceasta decât a cânta propriile cuvinte ale lui Dumnezeu? Calvin l-a citat pe Augustin: „Când cântăm aceste cântări... suntem siguri că Dumnezeu ne pune cuvintele în gură ca și când El ar cânta în noi pentru preamărirea slavei Lui.”[33]
Pe lângă toate acestea, Cristos Însuși Își conduce poporul în lăudarea lui Dumnezeu. Evrei 2:12 atrage atenția asupra profeției din Psalmul 22:22, în care Cristos spune: „Voi vesti Numele Tău fraților Mei; Îți voi cânta lauda în mijlocul adunării.” În calitate de oameni care, prin credință, am fost altoiți în Cristos și umpluți cu Duhul Său, noi nu cântăm niciodată singuri. Conform promisiunii Lui, Cristos este prezent în adunările noastre de închinare și ne ajută prin Duhul Sfânt să aducem jertfa de laudă lui Dumnezeu (Evrei 13:15). Desigur, cu cât ne umplem mai mult închinarea noastră cu psalmi, care au fost insuflați de Duhul lui Cristos (1 Petru 1:12-14), cu atât mai mult ne folosim de mijloacele pe care Cristos ni le-a dat pentru a fi niște adevărați închinători ai lui Dumnezeu. Cuvântul lui Cristos locuiește din belșug în noi când cântăm psalmii.
2. Cântul psalmilor ne ajută să fim plini de Duhul lui Dumnezeu
Mai devreme, am citat Efeseni 5:19 și acum doresc să pun acest verset în contextul lui alături de versetul 18: „Nu vă îmbătați de vin, aceasta este destrăbălare. Dimpotrivă, fiți plini de Duh.” Contrastul este între starea de beție și umplerea cu Duhul Sfânt. Unii păcătoși se dedau consumului de substanțe care alterează mintea în căutarea unei stări vremelnice de euforie. Sfinții trebuie să se predea pe ei înșiși controlului Duhului Sfânt, Singurul care poate da cu adevărat mângâiere și bucurie (Fapte 9:31; Rom. 14:17; Gal. 5:22). Noi trebuie să lăsăm Duhul să fie vinul sufletelor noastre. Thomas Ford a scris: „Duhul nu este doar apă, pentru a ne curăța și spăla, ci și vin pentru a ne înveseli și înviora.”[34] Noi bem acest vin înviorător al Duhului pe măsură ce cântăm aceste cuvinte insuflate de Duhul.
Practic vorbind, cum au parte oamenii de plinătatea Duhului? Apostolul ne spune aceasta în cele ce urmează: „...Vorbind între voi cu psalmi, cu imnuri și cu cântări duhovnicești, cântând și aducând laudă Domnului din toată inima.” Paul Bayne a spus: „Exercițiul cântării psalmilor este un mijloc prin care putem avea în noi mai mult din Duhul.” Tot așa cum cântarea cântecelor diavolului îi umple pe oameni de tot ce este imoral, „la fel cântarea adresată lui Dumnezeu dispune de o mare forță care ne face să fim plini de Duhul Lui cel bun”, a mai spus Bayne, pentru că psalmii sunt „de la Duhul”.[35] Acesta este un alt mod de a spune că ei sunt adevărate cântări duhovnicești.
Vreți ca Duhul Sfânt să vă umple? Vreți să le dați tinerilor o alternativă la muzica imorală și la consumul de substanțe nocive? Folosiți mijloacele harului. Cântați psalmii. Cântul psalmilor cu har în inimă ne ajută să ne umplem cu Duhul lui Dumnezeu.
3. Cântul psalmilor ne face capabili să ne închinăm lui Dumnezeu în orice situație
Noi nu venim să ne închinăm lui Dumnezeu având mintea ca o foaie albă pe care nu e scris nimic, ci fiind plini de gândurile și sentimentele din zilele săptămânii care a trecut. Noi nu trebuie să privim închinarea ca o formă de evadare din realitate, în timpul căreia, pentru scurt timp, putem pretinde că niciun strop din răul și suferința lumii nu e prezent acolo. În schimb, ar trebui să venim la închinare aducând tot ceea ce suntem lui Dumnezeu și, după cum spune Psalmul 62:8, să ne „vărsăm” inimile înaintea Lui. Pavel nu vorbește numai despre lucrarea Duhului de a ne determina să-L lăudăm pe Domnul (Efes. 5:19) și de a ne bucura în El (1 Tes. 1:6), ci și despre faptul că Duhul ne face să strigăm la Tatăl (Rom. 8:15; Gal. 4:6), chiar să gemem (Rom. 8:23; 2 Cor. 5:2, 4).
Psalmii ne ajută enorm în acest gest de vărsare a inimilor noastre înaintea lui Dumnezeu. Calvin a spus: „M-am obișnuit să numesc această carte, și cred că nu nepotrivit, «O anatomie a tuturor părților sufletului», pentru că nu este nicio stare sufletească de care cineva să fie conștient și care să nu fie reprezentată aici ca într-o oglindă.”[36] Desigur, mulți psalmi sunt plini de exaltare și bucurie, dar aceasta nu este totul
• Ești convins în adâncul tău de păcat? Urmează sfatul Psalmului 32:5: „Atunci Ți-am mărturisit păcatul meu și nu mi-am ascuns fărădelegea. Am zis: «Îmi voi mărturisi Domnului fărădelegile!» Și Tu ai iertat vina păcatului meu.”
• Ești persecutat? Psalmul 3:1-3 spune: „Doamne, ce mulți sunt vrăjmașii mei! Ce mulțime se scoală împotriva mea! Cât de mulți zic despre mine: «Nu mai este scăpare pentru el la Dumnezeu!» Dar Tu, Doamne, Tu ești scutul meu, Tu ești slava mea și Tu îmi înalți capul!”
• Ești deprimat? Psalmul 42:11 spune: „Pentru ce te mâhnești, suflete și gemi înăuntrul meu? Nădăjduiește în Dumnezeu, căci iarăși Îl voi lăuda; El este mântuirea mea și Dumnezeul meu.” • Te simți uitat de Dumnezeu? Psalmul 13:1 întreabă: „Până când, Doamne, mă vei uita neîncetat? Până când Îți vei ascunde Fața de mine?” Răspunsul credinței este la îndemână: „Eu am încredere în bunătatea Ta, sunt cu inima veselă, din pricina mântuirii Tale.” (v. 5)
• Ești în pericolul de a gândi că este mai bine să păcătuiești decât să asculți? Psalmul 73 spune: „Totuși era să mi se îndoaie piciorul și erau să-mi alunece pașii! Căci mă uitam cu jind la cei nesocotiți când vedeam fericirea celor răi... până ce am intrat în Sfântul Locaș al lui Dumnezeu și am luat seama la soarta de la urmă a celor răi... Cum sunt nimiciți într-o clipă!” (v. 2-3, 17, 19)
• Ești tulburat de atitudinile păcătoase ale celor din jurul tău? Întărește-te cu cuvintele Psalmului 120:6-7: „Destul mi-a locuit sufletul lângă cei ce urăsc pacea. Eu sunt pentru pace, dar de îndată ce vorbesc eu, ei sunt pentru război.”
• Te temi de vremuri și ești consternat de evenimentele actuale care sunt o amenințare pentru bunăstarea poporului lui Dumnezeu? Psalmul 56:3-4 spune: „Ori de câte ori mă tem, eu mă încred în Tine. Eu mă voi lăuda cu Dumnezeu, cu Cuvântul Lui. Mă încred în Dumnezeu și nu mă tem de nimic: ce pot să-mi facă niște oameni?”[37]
Închinarea este una superficială dacă afișează în mod constant o față fericită. Însă psalmii nu poartă o asemenea mască. Ei ne scutesc de o astfel de ipocrizie.[38] Și, în același timp, ei ne izbăvesc de preocuparea excesivă de sine ridicându-ne privirea de la noi și necazurile noastre spre Domnul. Ei sunt un model pentru rugăciunile noastre personale și de mijlocire, precum și o mângâiere pentru sufletele noastre, în special în vremuri de ispită și necaz.[39] Cotton spune despre cântul psalmilor că „reduce intensitatea stărilor de melancolie și mânie, da, și risipește ispitirile duhurilor rele, 1 Sam. 16:23”.[40] Robert Sanderson (1587-1662) a denumit Cartea Psalmilor „comoara mângâierii”. Cu siguranță, el a știut ce spune. Cândva episcop de Lincoln, Sanderson a fost exclus din corpul profesoral de la Oxford și închis din ordinul Parlamentului, însă el a continuat să găsească o prețioasă mângâiere în Psaltire. El a descris Psaltirea astfel:
„[Psaltirea] este potrivită tuturor persoanelor și nevoilor. Ea este capabilă să ridice sufletul din deprimare prin frecventa menționare a îndurărilor lui Dumnezeu față de păcătoșii care se pocăiesc; să stârnească dorința sfântă; să crească bucuria; să potolească tristețea; să hrănească nădejdea și să ne învețe răbdarea în timp ce așteptăm ușurarea care vine de la Dumnezeu; este capabilă să nască încrederea în mila, puterea și providența Creatorului nostru; și să ne facă să ne supunem voii Sale; și atunci, și doar atunci, să ne socotim fericiți.”[41]
Psalmii fac legătura dintre experiența noastră subiectivă și realitatea lui Dumnezeu. Noi suntem obligați să ne uităm la situația noastră din perspectiva lui Dumnezeu și a puterii Lui de a izbăvi. După cum spune Geerhardus Vos, psalmii „exprimă răspunsul subiectiv la lucrările obiective ale lui Dumnezeu făcute pentru și printre oamenii Lui”.[42] Ei ne arată adâncimea comuniunii de care ne putem bucura cu Dumnezeul nostru care este credincios legământului Său, în timp ce ne închinăm înaintea Lui individual sau în comunitate, încredințându-ne cu totul Lui. Ei îndeamnă la bizuirea pe promisiunile lui Dumnezeu, promovează râvna pentru El și poporul Lui și ne mișcă inima pentru a-I arăta iubirea noastră în calitate de copii ai Lui, turmă a lui Dumnezeu și mireasă a lui Dumnezeu. Ei ne ajută să ne rugăm împotriva dușmanilor lui Dumnezeu și a dușmanilor noștri și să găsim mângâiere sub aripile Mântuitorului nostru. În legătură cu aceasta, ar trebui observat că nu este nicio problemă în a cânta așa-numiții psalmi de imprecație (care conțin blesteme) care, după cum spune Johnston, „strigă către Dumnezeu ca să-i înlăture, să-i părăsească și să-i nimicească cu desăvârșire pe cei răi”. El continuă: „E important să ne reamintim că fiecare dintre acești psalmi înalță către Domnul un strigăt după dreptate care plasează problema răului în mâinile Domnului și așteaptă apoi răzbunarea Lui.”[43]
Acești psalmi nu exprimă, așa cum s-a spus, sentimente necreștine. Ei nu sunt doar niște expresii ale supărării sau resentimentului personal. Mai degrabă, ei sunt o recunoaștere solemnă a faptului că trăim într-o lume căzută, printre oameni care se luptă contra lui Dumnezeu și a Cristosului Său și că o astfel de soartă a oamenilor, dacă nu se pocăiesc, este atât dreaptă, cât și sigură. Prin urmare, prin psalmii de blestem, noi nu cerem o răzbunare personală, ci ne rugăm pentru slava lui Dumnezeu și binele Bisericii. Mai mult, psalmii de imprecație sunt consecvenți în rugăciunea lor pentru mântuirea prigonitorilor Bisericii. Însă, dacă prigonitorii Bisericii, care Îl atacă pe Dumnezeu și Biserica cu o ură și o mânie vehemente, refuză să se pocăiască de păcatul lor, acești psalmi ne învață că cei drepți pot, cu frică și cutremur, să manifeste o mânie sfântă față de cei care, în mod ostentativ, Îl sfidează pe Dumnezeu, sfidează Legea Lui și Evanghelia. Astfel de strigăte sunt „cu adevărat revărsările unei inimi înfuriate de ceea ce este rău, indignate pe bună dreptate și pline de râvnă pentru Dumnezeu și dreptatea Lui (Rom. 12:19; Efes. 4:26)”.[44]
Astfel, „acești psalmi demonstrează credință în Domnul în mijlocul traumei provocate de situațiile vieții reale și ne învață să exprimăm o indignare sfântă, morală față de cei care se împotrivesc Împăratului numit de Dumnezeu și împărăției Lui”.[45] Sunt multe câștiguri practice importante în cântul psalmilor. Acesta este un mijloc prin care Cuvântul lui Cristos poate locui din belșug în noi și prin care Duhul Sfânt ne poate umple. Cântul psalmilor oferă, de asemenea, originalitate închinării noastre, pentru că Psalmii reflectă fiecare dimensiune a experienței umane. Indiferent care este starea sau situația noastră, noi putem descoperi un punct de plecare în Psalmi pentru a ne regăsi calea înapoi spre Dumnezeu și spre bogățiile harului Său. De fapt, uneori, când credincioșii s-au aflat într-o stare foarte deplorabilă din punct de vedere spiritual, emoțional și fizic, fiindu-le greu să citească sau să se roage, Dumnezeu i-a ridicat readucându-le Psaltirea în memorie cu puțin efort.
FRUMUSEȚEA ȘI SLAVA CÂNTULUI PSALMILOR
Am observat că Psalmii vorbesc pe larg despre experiența umană. Și totuși ei ne duc dincolo de situația noastră prezentă. Ne ridică la o slavă care transcende mica noastră viață și problemele imediate. Modul în care o fac ne oferă ultimul set de motive pentru cântul psalmilor.
1. Psalmii ne unesc cu credincioșii din toate timpurile
Cântările compuse de oameni, cu scopul folosirii lor în închinare, pot avea o mare importanță personală, dar ele sunt deseori limitate în orizontul lor sau „durata de viață”. Fiecare familie, biserică sau confesiune își are propriile cântări favorite. Multe cântări de laudă ies repede din istorie, dispărând după câțiva ani sau decenii, în cel mai bun caz. O mică minoritate a unor astfel de cântări rămâne în uz de-a lungul secolelor. Cele mai multe au fost uitate cu trecerea anilor. Psalmii, totuși, ne unesc cu Biserica lui Isus Cristos din toate timpurile și locurile, subliniind astfel o solidă teologie a legământului care ne ajută să citim Biblia mai profitabil. Noi cântăm aceleași cântări pe care David, Isaia și Daniel le-au folosit pentru a se închina lui Dumnezeu. Noi ne închinăm, după cum a spus Geerhardus Vos, într-o „unitate vitală” cu sfinții Vechiului Testament, pentru că „noi suntem fiii profeților și ai [legământului] pe care Dumnezeu l-a făcut cu Avraam”.[46]
Noi ne unim cu Domnul Isus și cu apostolii Lui, pentru că acestea sunt cântări pe care ei le-au cântat și promovat „în sinagogi (de ex., Fapte 13:32-39; 17:1-3) și biserici (Efes. 5:19; Col. 3:16) de-a lungul și de-a latul Imperiului Roman... Domnul Isus și apostolii Lui au citat din Psaltire mai mult decât din orice altă carte a Vechiului Testament în predicile și scrierile lor.”[47]
Noi suntem solidari, de asemenea, cu Biserica Primară, pentru că istoricii antici ai Bisericii, alături de Augustin și Ioan Gură de Aur, ne spun că ei au cântat psalmi.[48] Cântul psalmilor a fost esența închinării lor zilnice în cadrul liturghiei Bisericii până în Evul Mediu.[49] Când Luther a pornit Reforma, a lansat chemarea de a se traduce Cartea Psalmilor pentru ca oamenii de rând să poată cânta Cuvântul lui Cristos.[50] Calvin și colegii lui au auzit chemarea respectivă și au alcătuit primele versiuni poetice ale Psalmilor pentru uzul congregațional – adică, Psalmii ebraici au fost traduși în versuri în franceză (Psaltirea Geneveză, 1562), germană (Ambrosius Lobwasser, 1573), olandeză (Psaltirea lui Petrus Datheen, 1566), engleză (Psaltirea Sternhold & Hopkins, 1564 sau Psaltirea Scoțiană, 1650) și în multe alte limbi, iar pentru aceste versuri s-au compus niște melodii simple. După Reformă, psalmii au fost însoțitorii dragi ai credincioșilor scoțieni cunoscuți sub numele de „Covenanters”[51] și ai puritanilor, atât în Anglia, cât și în Noua Anglie prin toate încercările și suferințele lor.[52] Colecția intitulată Bay Psalm Book a fost prima carte publicată în coloniile americane![53] Când William Perkins, numit adesea părintele puritanismului, a fost întrebat de ce cântă încă psalmii poporului Israel, el a spus că credința Bisericii din toate timpurile este „mereu una și aceeași”.
Credincioșii din orice veac au parte de aceleași haruri, sentimente, nevoi și suferințe și, prin urmare, aceiași psalmi sunt la fel de potriviți pentru a fi cântați azi de Biserică, precum erau atunci când au fost scriși.[54] Această convingere a dus la păstrarea cântului psalmilor în multe biserici reformate până în ziua de azi.
Atunci când cântăm psalmi, noi împlinim o viziune profetică a Psalmilor înșiși care se extinde asupra multor generații (Ps. 78:3-8; 79:13). Ne unim lauda cu prinosurile tuturor generațiilor anterioare de sfinți. Ne adresăm generațiilor viitoare, lăsându-le o moștenire a închinării biblice (Ps. 78:4; 145:4). Și spunem împreună cu psalmistul: „Să se scrie lucrul acesta pentru neamul de oameni care va veni și poporul care se va naște să laude pe Domnul.” (Ps. 102:18)
2. Psalmii ne ridică ochii spre nădejdea slavei
Deși Psalmii vorbesc despre problemele și dorințele noastre personale de a fi izbăviți, viziunea lor este mult mai largă. Ei nu așteaptă altceva decât ca Dumnezeu să vină să judece lumea și să încheie răscumpărarea întregii Creații (Ps. 96:13; 98:9). Geerhardus Vos spune că Psalmii ne învață că „viitorul Îl are în centru pe Dumnezeu în cel mai înalt grad”.[55]
Împărăția lui Dumnezeu va veni și psalmistul ne învață să cântăm despre acest lucru ca și când s-a întâmplat deja: „Să se bucure cerurile și să se veselească pământul: să mugească marea cu tot ce cuprinde ea! Să tresalte câmpia, cu tot ce e pe ea, toți copacii pădurii să strige de bucurie înaintea Domnului! Căci El vine, vine să judece pământul. El va judeca lumea cu dreptate și popoarele după credincioșia Lui.” (Ps. 96:11-13) De aceea, cântul psalmilor cultivă în noi o mare speranță, cât Dumnezeu de mare, care depășește îngrijorările noastre personale, disputele contemporane și problemele naționale. Anthony Selvaggio scrie: „Psalmii au păstrat înaintea ochilor noștri realitatea că Dumnezeu Și-a impus prezența, și Și-o va impune, în istorie în moduri cataclismice, aducând în cele din urmă o pace și odihnă veșnică poporului Său...
Cântul psalmilor îl ajută pe credincios să fie în așteptarea Împărăției lui Dumnezeu.”[56] Acest lucru este de mare ajutor, deoarece ne izbăvește de tendința constantă de a ne concentra asupra lucrurilor mărunte și ne ajută să ne fixăm inima și mintea asupra lucrurilor de sus.
3. Psalmii Îi acordă lui Dumnezeu locul suprem în închinarea noastră
Cântul psalmilor a fost întotdeauna o trăsătură deosebită a credinței, devoțiunii și a unei vieți zilnice trăite conform Bibliei. Și nu e de mirare! Viziunea reformată despre Dumnezeul suveran care a făcut toate lucrurile pentru slava Lui, care lucrează totul după sfatul voii Sale și care Și-a descoperit slava și dragostea statornică în mod suprem în Persoana și Lucrarea Fiului Său întrupat, Isus Cristos – această viziune a lui Dumnezeu este înrădăcinată în Psalmi, confirmată și elaborată în fiecare aspect. Nu există nicio altă carte de laudă mai potrivită pentru credința creștinilor. Psalmii ne învață să cântăm despre următoarele atribute ale lui Dumnezeu:
• Suveranitatea Lui – „Domnul împărățește, îmbrăcat cu măreție; Domnul este îmbrăcat și încins cu putere...” (Ps. 93:1)
• Înțelepciunea Lui – „Cât de multe sunt lucrările Tale, Doamne! Tu pe toate le-ai făcut cu înțelepciune și pământul este plin de făpturile Tale.” (Ps. 104:24)
• Iubirea Lui – „Lăudați pe Domnul căci este bun, căci în veac ține îndurarea Lui.” (Ps. 136:1) Inima devoțiunii creștine bate în ritmul inimii Psaltirii: „Dați Domnului slava cuvenită Numelui Său!” (Ps. 96:8) „De la răsăritul soarelui, până la apusul lui, fie Numele Domnului lăudat.” (Ps. 113:3) „Fiecare neam de om să laude lucrările Tale și să vestească lucrările Tale cele mari!... Gura mea să vestească lauda Domnului și orice făptură să binecuvânteze Numele Lui cel sfânt în veci de veci!” (Ps. 145:4, 21)
CONCLUZIE
Istoria Bisericii spune că atunci când oamenii au început să se îndepărteze de o credință care Îl are în centru pe Dumnezeu, ei au întors spatele și Psaltirii. Imaginea unui Dumnezeu suveran, oferită de Psalmi, s-a dovedit de neacceptat pentru cei care au dorit să facă mult caz de voința liberă a omului și de închipuita capacitate de a-și fi propriul mântuitor. Pe de altă parte, cum putem spera să restabilim credința biblică în zilele noastre dacă nu ne hrănim credința cu „rația necesară pentru suflet” care se află în psalmii insuflați divin?[57]
Vă întrebați de unde să începeți? Dacă cântul psalmilor e ceva nou pentru voi, căutați una dintre variantele în versuri menționate mai sus.[58] Căutați un psalm favorit care are deja o melodie atașată pe care o știți și vă place. Începeți cât puteți mai bine pentru „a striga de bucurie către Domnul” (Ps. 100:1). Începeți cu ceea ce știți deja și apoi extindeți-vă cercetarea asupra bogățiilor cuprinse în această carte a laudelor.
De exemplu, nu vă opriți numai la a face rost de o Psaltire din care să învățați să cântați. Folosiți-vă de numeroasele resurse de pe Internet și în special de cele înregistrate pe CD. Ascultați în mod repetat variantele audio ale acestor psaltiri (în engleză, de exemplu, Book of Psalms for Singing, The Psalter, The Book of Psalms for Worship și Trinity Psalter) atunci când sunteți în mașină. Copiii voștri pot memora multe părți ale acestor psaltiri cu puțin efort. Poate că biserica voastră ar putea adăuga un psalm al lunii în cadrul programelor de închinare de dimineață și de seară pentru a-i ajuta pe oameni să se familiarizeze cu Psaltirea. Ați putea trimite prin email porțiuni din Psaltire către congregație în fiecare săptămână pentru ca familiile să le poată repeta împreună în închinarea lor de acasă. Atunci când parcurgeți Biblia în cadrul închinării din familie, citați frecvent părți din Psaltire pe care le-ați învățat pentru a explica textele pe care le citiți și pentru a vă exprima lauda în lumina lor. Cu cât cineva devine mai familiar cu Psaltirea, cu atât mai ușor și mai natural devine acest lucru. Aceasta se aplică în mod egal la predicare și la închinarea publică. Psaltirea în limba engleză The Book of Psalms for Worship are chiar o aplicație pentru telefoane mobile și tablete care include toate notațiile muzicale și partea audio pentru a asculta melodiile. Aceasta permite și transferul între dispozitive. Este utilă pentru învățarea psalmilor chiar dacă biserica din care faceți parte nu folosește această psaltire.[59]
Dacă vă străduiți în mod conștient să învățați mai bine psalmii cântându-i, veți descoperi repede că există viață și putere divină în aceste cântări și că ele sunt un mijloc de a vă apropia mai mult de Cristos și de a vă hrăni din bogățiile harului Său. Îl veți percepe pe Dumnezeu într-un mod și mai glorios, iar proviziile Tatălui vostru ceresc, pe care El vi le pune la dispoziție pentru toate nevoile voastre, vor fi și mai îmbelșugate. Veți învăța în mod direct că psalmii sunt cu adevărat cântările Domnului, Cuvântul lui Cristos și un mijloc al harului pregătit în mod divin pentru sufletul vostru.
Joel R. Beeke
[1] În limba română avem volumul Cântările Psalmilor – Psaltirea versificată și așezată pe muzică de Nicolae Moldoveanu și Traian Dorz (editura Psalmii Cântați, Oradea, 2022). Vezi mai multe despre acest volum, cât și despre alte resurse despre cântul psalmilor, la sfârșitul acestei cărți, n.ed.
[2] Există, de asemenea, un număr important de înregistrări ale psalmilor pe CD și în format MP3, care însoțesc în special volumul The Book of Psalms for Worship. Aceasta face chiar mai ușoară și mai convenabilă sarcina familiilor de a învăța psalmi împreună. Doresc să îi mulțumesc lui Paul M. Smalley pentru ajutorul prețios pe care mi l-a oferit în alcătuirea acestei broșuri.
[3] Joel Beeke este editorul unei cărți voluminoase care tratează cântul psalmilor, intitulată Sing a New Song: Recovering Psalm Singing for the Twenty-First Century, ed. Joel R. Beeke & Anthony T. Selvaggio (Reformation Heritage Books, 2021), n.ed.
[4] Vezi cartea Cum ar trebui să ne închinăm? Pledoarie pentru restaurarea Principiului Regulator al Închinării în biserica de azi de Sam Waldron (Editura Psalmii Cântați, Oradea, 2023).
[5] 12 psalmi au fost scriși de Asaf, 10 de fiii lui Core, 2 de Solomon și câte unul de Heman, Etan și Moise; o treime dintre psalmi sunt anonimi.
[6] Cântarea din 1 Cronici 16:7-36 este o compilație din trei psalmi: 96:1b-13a; 105:1-15; 106:1b, 47-48.
[7] Pentru un studiu mai aprofundat în ce privește originea Cărții Psalmilor, vezi excelentul articol: https://www.psalmiicantati.ro/imnurile-lui-hrisots-formarea-vechi-testamentara-a-cartii-de-cantari-nou-testamentare/ , n.ed.
[8] Peter C. Craigie și Marvin E. Tate, Psalms 1–50, ediția a 2-a. ([Nashville]: Nelson Reference, 2004), 19:31.
[9] Marcu 15:34;
[10] Vezi 1 Cor. 15:25-27.
[11] Printre acestea sunt incluse substantive și verbe din rădăcinile zamar și shiyr, inclusiv psalm sau cântare (mizmor).
[12] Vezi cartea Catehism Psaltic – 150 de întrebări și răspunsuri despre Cartea Psalmilor – Ce trebuie să știm despre cântările scrise de Dumnezeu de Bradley Johnston (Editura Psalmii Cântați, Oradea, 2022), n.ed.
[13] Bruce K. Waltke, „Christ in the Psalms”, în The Hope Fulfilled: Essays in Honor of O. Palmer Robertson, ed. Robert L. Penny (Phillipsburg, N.J.: P&R, 2008), 41.
[14] Simon J. Kistemaker, „Psalm 110 in the Epistle to the Hebrews”, în Hope Fulfilled, 140.
[15] Edițiile critice ale Bibliei Nestle-Aland 27 & 28 conțin un tabel care însumează 500 de citate și aluzii, n.ed.
[16] Vezi și 1 Petru 1:10-12.
[17] Martin Luther, Standard Edition of Luther’s Works, ed. John N. Lenker (Sunbury, Pa.: Lutherans in All Lands, 1903), 1:9-10.
[18] Vezi cartea Psalmii: Cântările lui Isus – Descoperă-L pe Mai Marele Cântăreților în cântările Sale de Michael LeFebvre (Editura Cristianus, Oradea, 2021) și cartea Cristos în fiecare Psalm: cum să cântăm și să ne rugăm cu psalmii din perspectivă creștină – comentariu cristocentric la fiecare psalm de Christopher Ash (Editura Cristianus, Oradea, 2022), n.ed.
[19] Psalmii mesianici la care se face referire în Noul Testament sunt: 2, 8, 16, 22, 40, 45, 68, 69, 72, 89, 109, 110, 118 și 132.
[20] Psalmii sunt singurele cântări pe care le cântăm cu Cristos. Vezi mai multe despre acest aspect în cartea Psalmii: Cântările lui Isus – Descoperă-L pe Mai Marele Cântăreților în cântările Sale de Michael LeFebvre (Editura Cristianus, Oradea, 2021), n.ed.
[21] David Murray, Jesus on Every Page: 10 Simple Ways to Seek and Find Christ in the Old Testament (Nashville: Thomas Nelson, 2013), 187-97.
[22] Waltke, „Christ in the Psalms”, 32.
[23] Matei 4:19; 8:22; 9:9; 16:24; 19:21; Luca 9:59; Ioan 1:43; 10:27; 12:26; 21:19; comp. 1 Corinteni 11:1.
[24] Michael Green, The Message of Matthew (Downers Grove, Ill.: InterVarsity, 2000), 277; William Hendricksen, Matthew, vol. 1 din New Testament Commentary (1973; repr., Grand Rapids: Baker, 2000), 912; Donald A. Hagner, Matthew 14-28, vol. 33B din Word Biblical Commentary (Nashville: Thomas Nelson, 1995), 774. Astfel, găsim referințe repetate în evanghelii despre Psalmul 118 în săptămâna dinainte de Paște (Mat. 21:9, 42; 23:39).
[25] Vezi predica lui Joel Beeke în care elaborează acest punct și arată modul în care cântul psalmilor în timpul mesei pascale l-a pregătit pe Domnul Isus pentru suferința ce urma și ne întărește și pe noi astăzi: https://youtu.be/CY8y5x2Ktvc (n.ed.)
[26] În Cartea Psalmilor, cuvântul psalm (gr. psalmos) apare de 72 de ori, în timp ce în toată Biblia greacă acesta apare de 99 de ori și, dintre cele 7 apariții din Noul Testament, toate cele 4 din Luca-Fapte se referă la Cartea Psalmilor. 13 din 18 folosiri biblice ale termenului imnuri (gr. humnos) sunt în Psalmi și încă 2 din Septuaginta se referă de asemenea la Psalmii lui David. 44 dintre cele 78 de utilizări ale cuvântului cântare (gr. ōdê) apar în Psalmi. Așadar, cel puțin 135 din 195 de utilizări (69%) ale acestor termeni în Scriptură se referă explicit la Cartea Psalmilor, dar s-ar putea ca și altele să facă acest lucru.
[27] Pentru o elaborare extensivă a acestui argument, vezi cartea Psalmii: Cântările Duhului Sfânt – locul psalmilor în închinarea adusă lui Dumnezeu de ed. Kenneth Stewart (Editura Psalmii Cântați, Oradea, 2022), n.ed.
[28] εἰς τὸ τέλος ἐν ὕμνοις ψαλμὸς τῷ ασαφ ᾠδὴ πρὸς τὸν ἀσσύριον.
[29] John Cotton, Singing of Psalmes a Gospel-Ordinance (London: de M. S. pentru Hannah Allen, 1647), 16.
[30] Pentru un studiu aprofundat al beneficiilor cântului psalmilor vă îndreptăm atenția către materialul intitulat De ce să cântăm Psalmii – o pledoarie de Eugen Tămaș, material anexat volumului Cântările Psalmilor – psaltirea versificată și așezată pe muzică de N. Moldoveanu și T. Dorz (Editura Psalmii Cântați, Oradea, 2022), n.ed.
[31] William Ames, Conscience with the Power and Cases Thereof (Londra; de E. G. pentru I. Rothwell, T. Slater, L. Blacklock, 1643), 2:43.
[32] John Calvin, Institutes of the Christian Religion, ed. John T. McNeill, trad. Ford Lewis Battles (Philadelphia: Westminster Press, 1960), 3.20.32. Comp. Charles Garside Jr., The Origins of Calvin’s Theology of Music (Philadelphia: The American Philosophical Society, 1979), 10.
[33] Citat în articolul lui Ross J. Miller, „Calvin’s Understanding of Psalm-Singing as a Means of Grace”, din Calvin Studies VI, ed. John H. Leith (Davidson, N.C.: Colloquium on Calvin Studies, 1992), 40.
[34] Thomas Ford, Singing of Psalms: The Duty of Christians under the New Testament (1659; repr., Burnie, Australia: Presbyterian’s Armoury Publications, 2004), 2.
[35] Paul Bayne, An Entire Commentary upon the Whole Epistle of the Apostle Paul to the Ephesians (Londra: de M. F. pentru R. Milbourne și I. Bartlet, 1643), 633.
[36] Jean Calvin, în prefața la Commentary on the Book of the Psalms, trad. James Anderson (repr., Grand Rapids: Baker, 1996), 1:xxxvii.
[37] A se vedea cartea Catehism Psaltic (vezi nota 11) pentru un rezumat util despre cum „ar trebui să medităm asupra folosirii de către autor, a folosirii originale, a folosirii creștine și a folosirii personale a fiecărui psalm”.
[38] Vă recomandăm articolul devenit foarte popular: https://www.psalmiicantati.ro/ce-pot-canta-crestinii-atunci-cand-se-simt-mizerabili/
[39] Calvin, Commentary on the Book of Psalms, Ps. 5:11; 118:5.
[40] Cotton, Singing of Psalmes, 4.
[41] Citat în volumul lui Rowland E. Prothero, The Psalms in Human Life (1903; repr., Birmingham, Ala.: Solid Ground Christian Books, 2002), 176.
[42] Geerhardus Vos, „Eschatology of the Psalter” în The Pauline Eschatology (Phillipsburg, N.J.: P&R, 1994), 324.
[43] Catehism Psaltic (vezi nota 11). Printre palmii de imprecație se numără: 35, 58, 69, 79, 109 și 137.
[44] The Reformation Heritage KJV Study Bible, ed. gen. Joel R. Beeke (Grand Rapids: Reformation Heritage Books, 2014), 762.
[45] Vezi Catehism Psaltic (nota 11). Comp. cu vol. lui James E. Adams, The War Psalms of the Prince of Peace: Lessons from the Imprecatory Psalms (Phillipsburg, N.J.: P&R, 1991).
[46] Vos, „Eschatology of the Psalter”, 332. În original, cuvântul legământ este redat prin diatheke.
[47] A se vedea Catehism Psaltic (vezi nota 11). Johnston notează că „în momente-cheie ale vieții Lui pe pământ, Isus, Fiul lui Dumnezeu, a apelat la Psaltire pentru cuvintele de care avea nevoie ca să-Și exprime cele mai profunde gânduri și emoții” (12).
[48] Hughes Oliphant Old, The Patristic Roots of Reformed Worship (Zurich: Theologischer Verlag, 1975), 256-63. De exemplu, el îl citează pe Socrates Scholasticus, autorul volumului Historia Ecclesiastica, 2.11, în Nicene and Post-Nicene Fathers (NPNF), 2:40; Eusebius, Ecclesiastical History, 5.28.5; 6.30.10; 7.30.10; Chrysostom, Homily 19 despre Epistola către Efeseni în NPNF, 13:138; Homily 14 despre Epistola către Timotei, în NPNF, 13:456-57.
[49] Andrew Hughes, „Psalter”, în Dictionary of the Middle Ages, ed. Joseph R. Strayer (New York: Charles Scribner’s Sons, 1982-1984), 10:200; Reynolds, „Divine Office”, în Dictionary of the Middle Ages, 4:223; Hughes Oliphant Old și Robert Cathcart, „From Cassian to Cranmer: Singing the Psalms from Ancient Times until the Dawning of the Reformation”, în Sing a New Song: Recovering Psalm Singing for the Twenty-First Century, ed. Joel R. Beeke and Anthony T. Selvaggio (Grand Rapids: Reformation Heritage Books, 2010), 1-15.
[50] Martin Luther către Georg Spalatin, 1523, în Luther’s Works (Philadelphia: Fortress Press, 1959), 49:68; comp. 35:254.
[51] Credincioșii prezbiterieni scoțieni care au semnat în 1638 documentul intitulat „Legământul Național”, prin care se opuneau anumitor schimbări dorite de monarhia engleză (n.tr.).
[52] Joel R. Beeke, capitolul „Psalm Singing in Calvin and the Puritans”, în cartea Sing a New Song: recovering Psalm Singing for the Twenty-First Church, 25-37.
[53] A fost publicată la Cambridge, Massachusetts, în 1640, de Stephen Day, la numai 20 de ani după debarcarea coloniștilor la Plymouth. Vezi articolul: https://www.psalmiicantati.ro/prima-carte-tiparita-din-istoria-americii-si-cea-mai-scumpa-carte-din-lume-the-bay-psalm-book-prefata-in-romana
[54] William Perkins, citat de Ford în Singing of Psalms, 64.
[55] Vos, „Eschatology of the Psalter”, 338.
[56] Anthony Selvaggio, „Psalm Singing and Redemptive-Historical Hermeneutics”, în Sing a New Song, 157.
[57] „Această credință, care Îl pune pe Dumnezeu primul, a fost”, în opinia lui [Lloyd-Jones], «rația necesară pentru suflet» pentru bărbații și femeile din secolul al XVI-lea, precum și de mai târziu.” Iain H. Murray, David Martyn Lloyd-Jones: The Fight of Faith, 1939-1981 (Edinburgh: Banner of Truth, 1990), 195.
[58] În limba română, este disponibil volumul „Cântările Psalmilor” – Psaltirea versificată și așezată pe muzică, de N. Moldoveanu și T. Dorz, Editura Psalmii Cântați, Oradea, 2022 (n.tr.).
[59] Îi sunt îndatorat coeditorului meu, Ryan McGraw, pentru majoritatea ideilor din acest paragraf.
Autentificare
Contactati-ne
Ajutor
