În ultimii ani am observat o tendință nouă în bisericile evanghelice: se renunță la lumina naturală și se preferă luminile artificiale. Împreună cu asta, tot mai multe biserici aleg să scadă intensitatea luminii atunci când cântă biserica. Scrieți pe Google „închinare” sau “worship” și veți observa că majoritatea imaginilor sunt preponderent întunecate sau umbrite. M-am întrebat care este scopul unei astfel de schimbări iar singurul răspuns valid pe care l-am găsit este următorul: diminuarea luminilor are scopul de „a crea atmosfera” pentru o închinare mai bună.

Încă din secolul XX, pastorii progresiști experimentau avantajele (în opinia lor) de a influența emoțiile oamenilor prin intermediul luminilor (vezi link mai jos). În ultimele decenii ale anilor 1900, liderii de tineret din bisericile evanghelice americane obișnuiau să diminueze luminile pe perioada întâlnirilor, motivând că lumina scăzută (aproape stinsă complet) facilita starea de confort a tinerilor și le diminua sentimentul că sunt priviți de către ceilalți. Se presupunea că luminile reduse ar oferi necredincioșilor prilejul să asculte Evanghelia. Același lucru a început să se întâmple și în bisericile evanghelice din România după anii '90.           

 

Cu tehnologia de azi putem controla luminile în orice mod posibil – inclusiv procentajul luminii din sală. Putem focaliza cu ajutorul luminii. Putem utiliza lumini intermitente. Putem folosi lumini de diferite culori. Putem face ca luminile să se miște. Putem lărgi sau îngusta luminile. Pentru prima dată în istorie, putem utiliza toată lumina pe care am dori-o sau de care am avea nevoie vreodată. Și iată că tot mai multe  biserici se folosesc de această tehnologie. 

Partea bună           

Cred că înțeleg măcar o parte dintre motivele pentru care se scade intensitatea luminilor:

• Îi ferește pe oameni de orice distragere;
• Îi ajută să se concentreze pe ceea ce se întâmplă în față;
• Oamenii se simt mai confortabil și nu simt că ar atrage priviri;
• Ecranele și videoclipurile (dacă sunt permise) sunt mai ușor de urmărit dacă sala este întunecată;

Acestea pot părea motive legitime pentru a diminua luminile din încăpere. Cu toate acestea eu consider că nu ar trebui să facem acest lucru! 

Partea mai puțin bună 

1. O închinare creată de om (idolatrie)

În primul rând, prin diminuarea luminilor și folosirea celor artificiale se creează o atmosferă falsă de închinare care manipulează emoțiile. Trebuie să ne punem un alt set de întrebări: De ce e considerată „închinare mai bună” atunci când nu vezi congregația? Care e „starea” optimă pentru închinare? Ar trebui să încercăm să creăm o atmosferă prin intermediul luminilor?

În momentul în care începem să stabilim valoarea închinării în funcție de lumini și atmosferă, deja suntem în mare bucluc. Am pierdut din vedere faptul că închinarea este răspunsul nostru (cu ajutorul Duhului) față de revelarea lui Dumnezeu în Evanghelie, și am ajuns să o considerăm o experiență emoțională care poate fi creată și manipulată de către om. Închinarea nu este pur și simplu o stare sufletească. Elementele estetice ar trebui să sprijine și să completeze răspunsul nostru față de Cuvântul lui Dumnezeu și de Evanghelie, nu să le domine, nici să distragă atenția de la ele sau să fie temelia acestora însă exact acest lucru se întâmplă când renunțăm la lumina naturală și/sau diminuăm lumina artificială.Dumnezeu ne-a asigurat deja mijloacele prin care oamenii să fie motivați și mișcați – Cuvântul, rugăciunea, Evanghelia. El ne-a dat și Cina Domnului și botezul, două căi vizuale și senzoriale prin care să ne aducem aminte de Evanghelie și de implicațiile acesteia. Estetica este importantă, dar secundară. De fiecare dată când, în istorie, biserica a accentuat excesiv latura estetică și artistică, Evanghelia a avut de suferit. Oamenii au ajuns să se încreadă mai mult în emoția creată de un sistem de iluminare decât în emoția creată de adevărul lui Dumnezeu. Aceasta este idolatrie. 

2. Privatizarea închinării

 Prin diminuarea luminilor din încăpere (și prin încurajarea ochilor închiși) închinarea devine, în mod inevitabil, un act privat, ceva doar între mine și Dumnezeu. Se transmite mesajul că la biserică este vorba despre experiența mea personală cu Dumnezeu. Da, închinarea are și o dimensiune profund personală dar există un alt loc pentru o astfel de închinare. Isus o numește „odăița ta” (Matei 6:6) și ne spune că închidem ușa. Acela este locul unde închinarea capătă cea mai personală și intimă formă. Dar atunci când „ne adunăm în biserică” (1 Cor. 11:18) totul se schimbă. Aici, închinarea capătă forma ei colectivă iar scopul ei este ca „totul să se facă spre zidirea celorlalți” (1 Cor. 14:26). Închinarea este în continuare personală dar nu privată. 

Iată, așadar: 

Patru motive pentru a aprinde luminile/ a aduce lumina naturală 

1. Vorbim unii cu alții

Biserica este constituită dintr-o adunare de creștini care vin să se întâlnească cu Dumnezeu și unii cu alții în jurul Evangheliei. Biserica nu este o sală de cinema sau de concerte în care să ne uităm doar la scenă/ecran fără a fi deranjați de ceilalți. De două ori ni se poruncește în Noul Testament să vorbim unii cu alții și să ne învățăm sau să ne sfătuim în timp ce cântăm (Efes. 5:19; Col. 3:16). Aceasta nu presupune doar a-i auzi pe ceilalți, ci și a-i vedea! Atunci când cânt îmi place să privesc în jurul meu pentru a-mi reaminti faptul că Îi cânt laude lui Dumnezeu împreună cu alți sfinți pe care Cristos i-a răscumpărat. Sunt încurajat de participarea lor și de realitatea faptului că nu sunt singur!Mai mult, concentrarea tuturor luminilor pe porțiunea din față poate comunica, în mod subtil, ideea că cea mai semnificativă parte a întâlnirii are loc acolo. Însă noi ne întâlnim ca biserică; nu participăm la un concert. Suntem un trup, un templu, o casă. Cel mai important sunet și instrument al adunării este cel al congregației, nicidecum cel al cântăreților din față! O sală cu cât mai multă lumină naturală poate contribui la întărirea acestui principiu teologic (vezi Psalmul 34:3; Psalmul 150; Col. 3:16; Apoc. 7:9-10).

2. Luminile îl ajută pe conducătorul/ii cântărilor să vadă biserica

În perioada carismatică a vieții mele am fost în situația în care nu îi vedeam pe cei pe care îi conduceam în cântare. Dar acum, atunci când îi conduc, vreau să pot vedea cum răspund frații mei și dacă participă activ. E mai greu să faci asta dacă nu poți vedea biserica.Parcă aud pe cineva spunând: „Dar nu-mi cunoști biserica. Încerc să nu le văd fețele plictisite, lipsite de entuziasm, deconectate și descurajante!”. Adevărat. Nu e o imagine care să-i inspire pe cei pe care-i conduci. Însă e mai bine să știu ce impact are cântarea asupra lor, decât să nu-i văd și să-i ignor cu totul. 

 Atunci când biserica se adună pentru ca oamenii să se zidească unii pe alții, ar trebui să facem tot ce ne stă în putință pentru a încuraja îndrăzneala și implicarea. Iată cum își descrie David atitudinea cu privire la alții care îi ascultă laudele:„Sufletul meu se laudă în Domnul; să audă şi să se bucure cei smeriţi! Măriţi pe Domnul împreună cu mine! Să înălţăm cu toţii Numele Lui!.” (Psalmul 34:2-3)„Mi-a pus în gură o cântare nouă, o laudă pentru Dumnezeul nostru. Mulţi au văzut lucrul acesta, s-au temut şi s-au încrezut în Domnul.” (Psalmul 40:3)David își dorește ca toți din jurul lui să vadă și să audă cum Îl laudă pe Dumnezeu Care este vrednic să primească cele mai puternice sentimente ale noastre. De ce nu am vrea să-i încurajăm pe cei din biserica noastră să aibă aceeași perspectivă? O încăpere întunecată îi poate conduce pe oameni de la a se gândi că rolul lor nu este atât de important, la a se deconecta complet.

4. Ne dorim ca oamenii să își poată vedea Bibliile și cărțile de cântări

 O sală în care este întuneric face dificilă (dacă nu chiar imposibilă) căutarea unor referințe biblice în Scriptură. Am mai observat că unele biserici diminuează luminile doar pe perioada cântărilor și le reaprinde când urmează predica.  Dar întreb: nu ne dorim ca oamenii să se poată folosi de Biblii și atunci când cântăm? Sau să-și poată nota un gând pe care l-au primit în timpul unei cântări?Nu mai vorbesc despre faptul că în cazul diminuării luminilor ești obligat să renunți la cărțile de cântări. Sunt multe dezavantaje când se face acest lucru. În acest sens recomand articolul excelent scrise de Richard Mauney (vezi link). 

Concluzie

Închinarea bisericii este răspunsul nostru față de revelarea lui Dumnezeu în Evanghelie, o închinare prin Duhul Sfânt și conformă principiilor Cuvântului Său. Pentru aceasta nu ai nevoie decât de un grup de oameni răscumpărați și de o carte de cântări. Toate celelalte sunt secundare. Când punem accentul pe estetică și diminuarea luminilor sau amplificarea lor devenim idolatri transformând închinarea într-o experiență emoțională care poate fi creată și manipulată de către om. Închinarea nu este pur și simplu o stare sufletească. Din nou, elementele estetice ar trebui să sprijine și să completeze răspunsul nostru față de Cuvântul lui Dumnezeu și de Evanghelie, nu să le domine, nici să distragă atenția de la ele sau să fie temelia acestora.Dumnezeu nu pune oameni lângă noi în adunare ca să îi ignorăm. Cântăm împreună pentru a ne aprofunda relațiile și părtășia de care ne bucurăm prin Evanghelie.Ceea ce face ca închinarea congregațională să fie uimitoare nu sunt luminile, arhitectura sau latura estetică. Suntem într-o sală obișnuită dar facem un lucru extraordinar. Suntem poporul lui Dumnezeu care, plin de bucurie și nerăbdare, are părtășie cu Creatorul universului și cu Răscumpărătorul vieților noastre, prin puterea Duhului Său.

Acesta este singurul adevăr care merită să rămână în lumina reflectoarelor.

 „Acolo nu va mai fi noapte.
Şi nu vor mai avea trebuinţă nici de lampă, nici de lumina soarelui,
pentru că Domnul Dumnezeu îi va lumina.
Şi vor împărăţi în vecii vecilor.” (Apoc. 22:5) 

*Aceste gânduri sunt inspirate dintr-un articol pe care l-am citit în urmă cu mai mulți ani, intitulat: "Who Turned the Lights Out?" scris de Bob Kauflin (Sovereign Grace Music)

Vezi articolul în original aici: https://worshipmatters.com/2015/02/26/who-turned-the-lights-out/

Articolul despre manipularea emoțiilor folosind luminile de către pastorii progresiști:
https://humanitieswriting.wordpress.com/2015/03/07/elmergantrycalism-today/

Articolul despre importanța cărților de cântări:
https://www.jubilate.ro/de-ce-inca-o-carte-de-cantari-avem-powerpoint-uri/