0756 822 806     psalmiicantati@gmail.com
Psalmii Cantati

  • Psalmii Cantati

    Îi sunt mulțumitor Domnului pentru un nou colaborator al acestui proiect, și anume pastorul Ghiță Mocan, un iubitor al scrierilor din perioada Părinților Bisericii (vezi mai jos link-ul de la emisiunea lui). De-a lungul conversațiilor noastre mi-a trimis mai multe citate de la Părinții Bisericii pe subiectul cântului Psalmilor pe care le-am adunat și pe care, acum, am bucuria să le împărtășesc cu voi. Folosesc această ocazie pentru a adăuga și alte citate pe care le-am adunat din alte materiale tradus din limba engleză.

    Vasile cel Mare (330-379 d.Hr.) din cartea Omilii la Psalmi

    Cartea Psalmilor cuprinde ce este folositor din toate: profețește cele viitoare, ne aduce aminte de faptele istorice, dă legi pentru viață, ne învață cele pe care trebuie să le facem. Și, ca să spun pe scurt, Cartea Psalmilor este o vistierie obștească de învățături bune, dând fiecăruia, după sârguința lui, ce i se potrivește. Tămăduiește rănile vechi ale sufletelor și aduce grabnică însănătoșire celui de curând rănit; îngrijește pe cel bolnav și păstrează sănătos pe cel care nu-i atins de boală; într-un cuvânt, îndepărtează, pe cât e cu putință, patimile care se cuibăriseră în felurite chipuri în viața oamenilor; și face aceasta cu seducție măsurată și cu dulceață, sădind în suflet gând plin de înțelepciune. 

    Duhul cel Sfânt a văzut că neamul omenesc este greu de îndrumat spre virtute și că noi, din pricina înclinării spre plăcere, neglijăm cu totul viețuirea cea dreaptă. De aceea, ce face? A unit dogmele cu plăcerea cântatului, ca, odată cu dulceața melodiei, să primim pe nesimțite și folosul cuvintelor de învățătură; face la fel ca doctorii cei înțelepți; aceștia adeseori ung de jur împrejur cu miere paharul în care dau bolnavilor fără poftă de mâncare doctorii amare. Pentru aceasta, dar, ni s-au alcătuit aceste melodii armonioase ale Psalmilor, pentru ca celor care sunt copii cu vârsta sau cei care sunt cu totul tineri cu purtarea să li se pară că ei cântă, dar de fapt își instruiesc sufletul. Că n-a plecat de la biserică cineva din ce mulți și trândavi păstrând cu ușurință în mine vreo poruncă apostolică sau profetică; dar cuvintele Psalmilor le cântă și acasă și le fredonează și în piață. Dacă unul din cei care se sălbăticesc cumplit din pricina mâniei intră în biserică, ei bine, când începe să se cânte Psalmul, atunci, datorită melodiei, pleacă din biserică cu sălbăticia sufletului potolită.

    Psalmul este liniște a sufletelor, conducător al păcii; potolește tulburarea și vâlvătaia gândurilor, înmoaie mânia sufletului, înfrânează pe cel desfrânat. Psalmul leagă prietenii, unește pe cei de departe, împacă pe cei învrăjbiți. Cine se mai poate socoti vrăjmaș cu cel cu care a înălțat același glas spre Dumnezeu? Cântatul Psalmilor aduce, deci, cel mai mare bun: dragostea. Cântatul împreună este ca un lanț care aduce unire; unește poporul în simfonia unui singur cor. Psalmul pune pe fugă demoni și aduce pe îngeri într-ajutor; este armă pentru frica de noapte, odihnă pentru ostenelile zilei; este întărirea pruncilor, podoaba celor în floarea vârstei, mângâiere bătrânilor, găteală foarte potrivită femeilor. Psalmul populează pustiurile, cumințește piețele; este carte elementară de învățătură pentru cei ce intră în viață, creștere pentru cei ce înaintează în vârstă, întărire pentru cei maturi. Psalmul este glas al Bisericii; psalmul înveselește sărbătorile; psalmul creează tristețea cea după Dumnezeu; psalmul scoate lacrimă și din inimă de piatră; psalmul este lucrul îngerilor, viețuire cerească, parfum duhovnicesc.

    Ce descoperire înțeleaptă a Învățătorului, Care a meșteșugit ca odată cu cântarea să învățăm și cele ce ne folosesc! De aceea se și întipăresc mai bine în suflete învățăturile. Învățătura dată cu sila de obicei nu rămâne dar învățătura primită cu plăcere și cu bucurie se fixează mai trainic în sufletele noastre.

    Ce nu poți învăța din Psalmi? Nu, oare, măreția bărbăției? Nu, oare, exactitatea dreptății? Nu, oare, sfințenia castității? Nu, oare, desăvârșirea înțelepciunii? Nu, oare, chipul pocăinței? Nu, oare, măsura răbdării? Nu, oare, tot ce ai putea spune despre faptele cele bune? În Psalmi este cu putință să găsești învățătura desăvârșită despre Dumnezeu, prevestirea despre venirea în trup a lui Hristos, amenințarea cu judecata, nădejdea învierii, frica de pedeapsă, făgăduința slavei, descoperirile tainelor; toate sunt strânse, ca într-o mare și obștească vistierie, în Cartea Psalmilor, pe care profetul a armonizat-o cu instrumentul muzical numit psaltire, deși sunt multe instrumente muzicale.

    Psalmistul (în Psalmul 1) ne propune, deci, treilucruri care merită să fie păzite: să nu umblăm în sfatul necredincioșilor, să nu stăm pe calea păcătoșilor și să nu ședem pe scaunele ciumaților. Urmând firii lucrurilor, psalmistul a pus această rânduială și spuselor lui. Mai întâi ne sfătuim, apoi reținem cele ce ne-am sfătuit și în sfârșit rămânem la cele sfătuite. Așadar, înainte de toate vrednică de fericire este curățenia gândirii noastre, pentru că sfatul pe care îl facem în inima noastră este rădăcină a faptelor pe care le săvârșim cu trupul. Desfrânarea, care se aprinde mai întâi în sufletul celui iubitor de plăcere, lucrează stricăciunea prin trup. De aceea și Domnul spune că cele care mișcă pe om spre faptă pornesc dinăuntrul omului.

    Vasile cel Mare vobește în predicile lui pe tema Psalmilor despre „melodiile armonioase ale Psalmilor” care împletesc „dulceața melodiei cu doctrina” și sunt cântate de oameni nu doar în biserici, ci și „acasă” și „la piață”.

    Atanasie cel Mare (295-373 d.Hr.)

    Tot timpul vieții tale să ți-l petreci cu posturi, rugăciuni și cu ajutorarea săracilor. Fericit este acela care ascultă acestea și le împlinește. Noaptea și ziua să nu lipsească Cuvântul Domnului din gura ta. Permanenta ta lucrare să fie studiul Sfintei Scripturi. Să ai Psaltire și să înveți Psalmii. Când răsare soarele, să fi cu Psaltirea în brațele tale iar după ceasul al III-lea (ora 9 dimineața) să faci adunări, deoarece, în jurul acestei ore a fost înălțat lemnul Sfintei Cruci. În jurul ceasului al VI-lea (ora 12, la amiază), fă-ți iar rugăciunile cu cântări și Psalmi, lacrimi și implorări, pentru că în jurul acestei ore a fost răstignit pe cruce Fiul lui Dumnezeu. În jurul ceasului al IX-lea (ora 3, după-amiază), iarăși, cu imnuri și doxologii (laude) fă mărturisire cu lacrimi păcatelor tale. Roagă-te Domnului, pentru că în jurul acestei ore Domnul a fost răstignit pe cruce și Și-a dat sufletul. Și, după adunarea ceasului al IX-lea mănâncă-ți mâncarea, după ce vei mulțumi Domnului la masă astfel: „Bine ești cuvântat Doamne, Cel care ne miluiești și ne hrănești din copilărie. Tu, Cel care hrănești fiecare ființă, umple cu bucurie și desfătare inimile noastre, ca să dăm cu belșug orice lucru bun, ca să avem de-a pururea dragoste pentru Isus Hristos, Domnul nostru, împreună cu care ți Se cuvine slava, cinstea, puterea și închinăciunea, împreună cu Duhul Sfânt, în vecii vecilor. Amin.”

    Te vei trezi la miezul nopții și vei aduce cântări de laudă Domnului Dumnezeului tău. Pentru că în jurul acestei ore (adică ora 24) a înviat Domnul nostru din morți. De aceea, în jurul acestei ore suntem datori să-L lăudăm pe Domnul. Când te vei trezi, mai întâi să zici acest stih: „La miezul nopții m-am sculat ca să Te laud pe Tine, pentru judecățile dreptății Tale” (Psalmul 119:62). Roagă-te, începând să zici Psalmul 51 în întregime, până la sfârșit. Acestea s-au stabilit ca să le faci zilnic. Pe Psalmi să-i rostești cât de mult reziști, stând în picioare. Iar, după fiecare Psalm să faci rugăciune stând în genunchi și să-ți mărturisești cu lacrimi păcatele tale Domnului și roagă-L să ți le ierte. După fiecare trei Psalmi să spui „Aliluia”.

    Atanasie mai spune că era un obicei în vremea lui să se cânte Psalmii, pe care el îi numește „o oglindă a sufletului,” și chiar „o carte care include întreaga viață a omului, toate stările minții și toate mișcările gândurilor.”

    Augustin (354-430 d.Hr.) în cartea Confesiuni

    Câteodată însă, ferindu-mă în mod exagerat să nu cad în această ispită, păcătuiesc de prea mult severitate; se întâmplă în astfel de momente să nu doresc altceva decât să alung din urechile mele, și chiar din Biserică, orice melodie a acestor dulci cântări de care sunt însoțiți Psalmii lui David; mi se pare atunci mai sigur de urmat sfatul pe care, îmi amintesc, îl dădea adesea Atanasie, episcopul Alexandriei; acesta cerea cititorului să recite Psalmii cu o modulare a vocii atât de ușoară, încât să fie mai apropiată de vorbirea obișnuită decât de cântare. 

    Și totuși, când îmi amintesc de lacrimile pe care le-am vărsat la auzul cântărilor din Biserica Ta în primele zile ale recâștigării credinței mele și când îmi dau seama că și acum sunt mișcat nu atât de cântarea în sine, cât de lucrurile care se spun prin cântec atunci când sunt intonate cu un glas limpede și cu cea mai potrivită modulație, recunosc din nou marea utilitate a acestui obicei. 

    Și astfel, oscilez între primejdia desfătării și constatarea efectelor binefăcătoare pe care le produce; fără să emit o afirmație de nezdruncinat, înclin mai degrabă să aprob întrebuințarea cântecului în Biserică, pentru că încântarea urechilor să sprijine spiritul încă firav să se înalțe către simțământul evlaviei adevărate. Totuși, când mi se întâmplă să fiu mai mișcat de cântarea ca atare decât de cuvintele cântate, mărturisesc că acest fapt este un păcat greu și în astfel de împrejurări aș fi preferat să nu-l aud pe cântăreț.

    Augustin, tot în Confesiuni (ix. 4), spune despre Psalmi: „Ei sunt cântați în întreaga lume și nu se ascunde nimic din inima lor.”

    Eusebiu (c. 260 – c. 340) Episcop al Cezareei

    Eusebiu a lăsat această imagine vie a cântului Psalmilor până în ziua de azi: Porunca de a cânta Psalmi în numele Domnului era împlinită de toți în orice loc: căci porunca de a cânta le este adresată tuturor bisericilor care există printre neamuri, nu doar grecilor ci tuturor din toată lumea, în orașe, în sate și pe câmp.

    Ieronim (d. 420 d. Hr.)

    Ieronim spune că el a învățat Psalmii când era copil și i-a cântat zilnic până la bătrânețe. El mai scrie următoarele:

    Psalmii puteau fi auziți continuu pe ogoarele și în viile Palestinei. Plugarul, în timp ce ținea de plug, cânta Aleluia; și culegătorul, vierul și ciobanul cânta ceva din Psalmii lui David. Pe pajiștile pline de flori și acompaniați de cântecul păsătrilor, Psalmii sunau cu atât mai dulce. Psalmii sunt cântecele noastre de iubire, acestea sunt uneltele noastre de agricultură.

    Sidonius Apollinaris (c. 431- c. 482 d.Hr.)

    Sidonius îi prezintă pe marinarii care în timp ce munceau la bordul barjelor mari în apele Franței antice, „cântau Psalmii până când țărmul răsuna de „Aleluia’.”

    Hrisostom (d. 407 d. Hr.) zis și Ioan Gură de Aur

    Toți creștinii se apleacă asupra Psalmilor lui David mai des decât asupra oricărei alte părți a Vechiului sau Noului Testament. Harul Duhului Sfânt a rânduit în așa fel încât Psalmii să fie recitați și cântați zi și noapte. În vegherile Bisericii, la început, la mijloc și la sfârșit sunt Psalmii lui David. Dimineața sunt căutați Psalmii lui David și David este prezent la începutul, la mijlocul și la sfârșitul zilei. În momentele solemne de înmormântare, începutul, mijlocul și sfârșitul este David. Mulți dintre cei care nu cunosc nicio literă, recită din memorie Psalmii lui David. În casele particulare, unde trudesc femeile – în mănăstiri– în pustie, unde oamenii conversează cu Dumnezeu, începutul, mijlocul și sfârșitul este David.

    David este mereu pe buzele lor, nu doar în orașe și în biserici, ci și în curți, mănăstiri, în deșert și în pustie. A transformat pământul în cer și oamenii în îngeri, adaptându-se la toate ordinele și la toate capacitățile. (A Șasea Predică despre Pocăință)

    Tertullian (în al doilea secol)

    Tertulian a mărturisit că lauda prin Psalmi nu a fost doar o trăsătură esențială a închinării din vremea lui, ci a și devenit o parte importantă a oamenilor în viața lor de zi cu zi.

    ----------------------------------------------------------------------------------------------------------------

    Recomand cu multă bucurie seria de emisiuni Pași spre Viață din cadrul Radio Vocea Evangheliei Timișoara, în care pastorul Ghiță Mocan, în postură de invitat, alături de gazda emisiunii, sora Cristina Olariu, ne introduc în lumea scrierilor din perioada Părinților Bisericii.

    De asemenea, pe acest blog mai am câteva materiale relaționate acestui subiect. Găsiți o listă mai jos:

    https://psalmiicantati.wordpress.com/2021/03/03/citate-din-parintii-bisericii-despre-cantatul-psalmilor/
    https://psalmiicantati.wordpress.com/2021/05/05/istoria-cantatului-psalmilor-de-la-biserica-apostolica-pana-azi-partea-2-a/
    https://psalmiicantati.wordpress.com/2021/04/14/comentarii-patristice-la-psalmi-in-limba-romana/
    https://psalmiicantati.wordpress.com/2021/04/06/scrisoarea-sf-atanasie-catre-marcelin-despre-beneficiile-unice-ale-psalmilor/
     

    Mesaje



    Pentru a vedea mesajele trebuie sa va
    Autentificati
    Verified by VISA MasterCard SecureCode
    powered by